Ieri s-au împlinit 100 de ani de la nașterea Mariei Tănase. Pe 22 iunie se împliniseră 50 de la moartea ei. Suntem, cu alte cuvinte, anul acesta, sub zodia Mariei Tănase. Sau, poate, sub zodia Mariei, căci multe Marii mărețe au marcat destinul acestui popor și al acestei țări pe care Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit, preluând o expresie autohtonă, „Grădina Maicii Domnului”. Maria Gheorghiu, artista pe care o știm cu toții – este și ea o Marie importantă a acestui spațiu, măcar pentru curajul de a cânta în public, fără teamă, „Bocetul lui Ioan Cel Fără-de-Mormânt” – pregătește un proiect, la care am onoarea de a-i fi partener, intitulat „Sub Zodia Mariei”. Pentru că tot am aniversat 100 de ani de la nașterea Mariei Tănase, și pentru că Maria Tănase este prezentă în proiect, mi se pare oportun și… educativ să readucem în atenția publicului, Testamentul marii artiste. Se va înțelege din conținutul textului de ce spun că e „oportun și educativ”… A fost dictat cu puțin înainte de a muri și încredințat, spre executare, compozitorului Temistocle Popa. (Miron Manega)
TESTAMENT
„Las toata averea mea mobila, ce se va gasi in patrimoniu la data decesului meu, surorii mele Aurica Tanase si sotului meu Clerah Sachelarie, cu acelasi domiciliu ca al subsemantei, pe care-i rog sa ia hotarari numai impreuna privind averea ramasa. Daca fratelui meu Stefan Francois Tanase ii va face placere vreun obiect, indiferent de valoarea lui, rog pe sora mea si sotul meu sa i-l daruiasca spre calda si duioasa amintire”.
Nepotilor mei, celor trei copii ai fratelui meu si celor trei copii ai surorii mele, le las toata dragostea mea de mama. Pe baietii fratelui meu si surorii, mele precum si pe sotul Stefaniei, ii implor cu cuvant de moarte sa nu fumeze de aci incolo si sa-l iubeasca pe nenea Clery cum m-au iubit pe mine si cum eu i-am iubit pe ei.
Las cu cea mai apriga dorinta a mea ca ritualul inmormantarii mele sa nu formeze obiectul vreunei vulgare actiuni, ci sa fie sobru.
Dupa moarte, corpul nescaldat, numai sters cu alcool, sa fie la dispozitia medicilor, daca vor considera ca este cazul sa se foloseasca de el la autopsie. Una din cele doua camasi albe de matase pe care le am in dulap sa fie puse pe sub rochia de pichet alba ce se gaseste la spital si care se butoneaza in spate. Pe cap sa-mi puna pichetul de coltar alb iar in picioare ciorapi albi scurti.
Cu limba de moarte ii rog sa nu aduca nimanui la cunostinta despre moartea mea, cu exceptia oficialitatilor si, in orice caz, inmormantarea sa fie anuntata cu o zi mai tarziu chiar celor ce m-au cunoscut. Nu vreau mascarada.
Sa nu mi se faca parastas decat la sase saptamani. Sa-mi care apa cu cofa si sa se inchine cineva la cimitir in fiecare zi, timp de sase saptamani.
Sa nu vina la slujba mea religioasa niciun popa afara de preotul si parintele Bejenaru Vasile din suburbia Caramidarii de Jos, raion Niculae Balcescu, caruia ii sarut mainile pentru ultima data, ca atunci cand mamei si tatalui meu le era greu, s-a oferit sa-mi fie tata si mama. Ii multumesc in veci pentru tinuta lui curata si pentru omenia de care a dat dovada cum se cuvenea tot timpul vietii sale.
Daca se va putea si nu va fi greu, as vrea ca pe un drum secetos si dornic de apa sa se faca o fantana si, in loc de acele parastase, pe care le interzic, din cand in cand sa fie ajutat cate un student si o studenta cu plata cantinei sau a posibilitatilor de masa si sa nu fie nimeni trist.
Le doresc viata lunga si sanatate tuturor acelora pe care i-am cunoscut, chiar daca unor le-am stat greu in drum si au considerat sa ma cunoasca dupa placul lor si nu dupa caracterul si firea mea.
Imbratisez pe toti si doresc sa le fie viata imbelsugata, linistita, sanatoasa si in voie buna!”
