În timp ce opinia publică din România (adulţi, oameni politici, societatea civilă, mass-media) era concentrată la soarta PDL-ului, făcând pariuri politice pe capul Elenei Udrea şi al lui Vasile Blaga, câţiva adolescenţi români (două echipe de câte trei) obţineau maximum din ce se putea obţine la cea de-a XI-a ediție a Olimpiadei de Științe a Uniunii Europene (EUSO). Adică locurile 1 şi 2.
Olimpiada de Științe a UE este o competiție cu caracter interdisciplinar pe echipe, în cadrul căreia, conform regulamentului, o ţară poate înscrie două echipe formate din câte trei elevi. Participanții susțin două probe practice la trei discipline – biologie, chimie şi fizică, iar punctele de la fiecare experiment se cumulează la nivelul echipei.
Anul acesta, ambele echipe românești au ajuns pe podium. Cei trei medaliați cu aur sunt Dan Mircea Mirea (de la Colegiul Naţional „Frații Buzești” din Craiova), Dumitru Călugăru (de la Colegiul Național „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu) şi Ioan Ignat (de la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” din Constanţa). În posesia medaliilor de argint au intratRuxandra Tesloianu, Diana Ioana Constantin şi Camelia Diaconu, toate trei eleve ale Colegiului National „Emil Racoviță” din Iaşi.
Ediția de anul acesta a Olimpiadei de Științe a Uniunii Europene s-a desfășurat în Luxemburg, în perioada 17-24 martie 2013, şi a reunit 44 de echipe din 25 de state membre ale Uniunii Europene. (Sursă: yahoo.com)
NOTA ISPRAVNICULUI
Primele două locuri ale olimpiadei au fost adjudecate de cele două echipe participante ale României. Restul Europei (adică celelalte 42 de echipe) a venit după. Aşadar, olimpicii români sunt fruntea Europei. Întrebarea care se pune e următoarea: cum e posibil să avem tineri atât de deştepţi şi politicieni atât de proşti?
Întrebarea este, desigur, retorică, pentru că răspunsul e cunoscut: avem politicieni atât de proşti, pentru că NOI SUNTEM PROŞTI! Noi suntem cei care ne alegem politicienii şi o facem pe criterii iresponsabile sau, mai bine zis, pe lipsă de criterii, considerând că nu se poate face nimic. SUNTEM PROŞTI pentru că ne interesează mai mult Elena Udrea decât inventatorii români, specialiştii reali în politici publice sau – sursa cea mai importantă a renaşterii naţionale – rezervele de inteligenţă care sunt copiii noştri.
Nu avem spirit civic, nu reacţionăm, stăm în banca noastră ca să nu ne expunem. De grija copiilor şi a viitorului lor, le asasinăm viitorul. De peste douăzeci de ani ne ucidem copiii sau îi gonim din ţară, pentru că nu ne implicăm în nimic din ceea ce ne vizează pe toţi. Ne uităm în gura lui Băsescu, a lui Ponta sau a lui Crin Antonescu şi nu reacţionăm atunci când politicienii cedează o parte din România, privatizează infrastructura, vând resursele la preţ de tarabă sau scot istoria din manuale.
Gestul fetiţei cu bentiţa tricoloră şi performanţele adolescenţilor români la Olimpiada de Științe a Uniunii Eropene sunt mărturia, nu a valorii noastre în lum-, ci a nimicniciei conştiinţei noastre civice, care nu face nimic pentru ei. Pentru că – aşa-i rânduiala lumii! – paradoxul e că nu ei decid pentru noi, ci noi decidem pentru ei, deşi nu ne ridicăm nici la nivelul gleznei lor. Am acceptat, prin decizia guvernanţior noştri, condiţia de animale de companie ale Uniunii Europene şi le transferăm copiilor noştri această condiţie. Sau condamnându-i, pe cei mai buni dintre aceşti copii, să fie mai presus de ei înşişi…
