Îmi place să citesc ziarele, zău că-mi place. Regăsesc în articolele publicate subiecte care-mi sunt dragi; şi cum n-ar fi, dacă nu le-aş fi tratat chiar eu cu cîteva zile-nainte?
Iată că ziarul Adevărul scrie şi el despre sărăcie – şi despre cum a afectat ea obiceiurile alimentare.
Bun aşa! Ziar serios, subiect serios – stătură reporterii de vorbă cu fel de fel de oameni: sociologi, nutreţionişti; am citit şi eu.
Pînă cînd mi-am dat seama de ceva.
Ceva grav, ceva foarte grav. Vă citez:
Cartoful nu ar fi o legumă atât de nesănătoasă dacă nu ar fi gătită prost. „Problema e că, de cele mai multe ori, românii prăjesc cartofii şi îi prăjesc în ulei de floarea soarelui, care nu rezistă la temperaturile înalte de prăjire. El se descompune şi generează substanţe nocive, care intră în cartofi şi ajung astfel în organism. Aceste substanţe sunt cancerigene, toxice pentru creier şi nocive pentru tubul digestiv”, explică prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, care recomandă pentru prăjire uleiul de palmier nehidrogenat.
Aţi citit, da? Bunul doctor Menci ne recomandă să prăjim cu ulei de palmier.
Dar ce înseamnă uleiul de palmier? Aţi uitat?
Cererea [de ulei de palmier] creşte de la un an la altul, producţia urmând să se dubleze până în 2020. Principala consecinţă ar fi accelerarea despăduririlor în zonele intertropicale, îndeosebi în Indonezia. Culturile de palmieri pentru ulei au impactul cel mai nefast (alături de cele de soia) asupra mediului şi a habitatelor din aceste regiuni. Producătorii taie masiv pădurile pentru a mări terenurile destinate producţiei. Principalele ţări producătoare (Malayezia, Indonezia – Borneo şi Sumatra) au pierdut astfel 90% din păduri în numai două secole, punând în pericol habitatul natural al urangutanilor şi multe alte specii (tigri, rinoceri, elefanţi). Altfel spus, este vorba despre unul din cele mai mari dezastre ecologice din lume.
Dacă nu se face nimic, 98% din pădurile umede indoneziene vor dispărea până în 2020. Pe insulele Sumatra şi Borneo, pădurea dispare într-un ritm alarmant, de 1,5 milioane de hectare pe an!
Nu trebuie uitat faptul că producţia de ulei de palmier emite o cantitate imensă de gaze cu efect de seră. Defrişarea unui hectar de pădure tropicală poate duce la eliberarea în atmosferă a 500 – 900 tone de bioxid de carbon (CO2) şi, dacă este vorba de secarea unui hectar de turbărie naturală, se ajunge la 3.750 – 5.400 tone de CO2 în câţiva ani. (sursa articolului – Realitatea;sursa pozei – materialul acesta din Daily Mail)
Uită-te în ochii micuţului orangutan, criminalule.
Tu! Tu cu uleiul tău nenorocit distrugi lumea.
