Biserica Ortodoxă nu s-a reformat deloc din Evul Mediu și până azi, ceea ce a creat o prăpastie între cler și pătura intelectualilor. În Occident, preoții catolici nu mai participă de zeci de ani la sfințiri de case, monumente sau alte obiective. Comuniștii au dat o lovitură puternică misticismului religios, prin introducerea unor standarde științifice de evaluare a fenomenelor naturale. La rândul lor au greșit și au fost eliminați întrucât au negat complet existența lumii spirituale.
De fapt, problema principală în relația dintre preoți și credincioși constă în opacitatea, secretismul clerului care nu comunică corect cu enoriașii. Faptul că regulile și canoanele bisericești nu pot fi explicate laicilor decât până la un anumit nivel, după care intervine decizia arbitrară a unor înalți prelați i-a făcut pe unii să devină atei, sau să adere la filozofiile orientale în încercarea de a găsi adevăratele explicații ale misterioaselor fenomene spirituale.
În ce privește problema incinerării, este vorba tot de o decizie arbitrară, de abandonare a sufletului unui credincios care s-a abătut în ultimul moment de la canoane. În mod ciudat, nu la fel sunt tratați infractorii și marii păcătoși, care au parte de toate onorurile bisericești, dacă familia plătește suma cuvenită, deși s-au abătut aproape toată viața de la normele morale.
Este condamnată sinuciderea, dar cu jumătate de gură (se oficiază slujbă, dar nu în biserică). Interesant e că, pentru a afla dacă e vorba sau nu de suicid, preotul întrebă la poliție, în loc de a-și folosi puterile spirituale pentru stabilirea adevărului. În plus, ar trebui încadrate aici toate faptele care au produs scurtarea vieții: accidentul produs sub influența alcoolului, consumul de droguri, fumatul, prostituția care determină contaminare cu HIV etc. Se ia în considerare însă doar forma violentă a acestui eveniment.
