În România, spre deosebire de țările occidentale, există câțiva factori suplimentari care agravează recesiunea și care de obicei nu sunt amintiți, lăsându-se să se creadă că și la noi situația crizei economice e similară celorlalte state.
În primul rând, la noi nu s-a încheiat privatizarea societăților și regiilor nerentabile rămase de pe timpul vechiului regim, existând în patrimoniul AVAS câteva zeci de ”găuri negre” care viețuiesc pe seama restului economiei sănătoase. Din aceste unități continuă să se fure în mod organizat. Managementul privat nu poate funcționa acolo, fiind respins de către sindicate (organizații cu orientare de stânga).
A doua problemă, nu s-a liberalizat încă piața energiei. Din acest motiv, majoritatea minelor de cărbune sunt nerentabile, deoarece prețul de vânzare al combustibilului e stabilit de stat, exact ca pe vremea comuniștilor. Astfel, ne-liberalizarea devine o cauză a ne-privatizării (cerc vicios).
Tot aici se încadrează contractele Hidroelectrica cu așa-zișii ”băieți deștepți”, care căpușează o societate foarte rentabilă, precum și contractele de mentenanță încheiate în condiții foarte dezavantajoase pentru statul român.
A treia problemă a țării noastre este lipsa sau insuficiența autostrăzilor și a drumurilor expres (cu 4 benzi). Din acest motiv, străinii nu vin să investească, întrucât ar suferi pierderi mari din cauza întârzierilor care apar la livrarea mărfurilor.
A patra problemă – absorbția slabă a fondurilor europene (5% în 5 ani). Există voci care susțin că aceste obstacole sunt create în mod deliberat de către grupuri de interese diverse, având drept scop rămânerea țării în stare de înapoiere, situație în care cetățenii (mulți asistați social sau lucrând la stat) au ca scop principal supraviețuirea imediată. Riscul ar fi ca, depășind un anumit nivel mediu de trai și devenind autonomi, să înceapă să se preocupe de a-și cere drepturile și de a elimina corupția din administrație, cu tot cu funcționarii necinstiți.
