Copilărie cu poveşti, cu aventurieri şi pirați, aventuri pe mare, prin munți, jungle şi păduri, în căutarea unei comori ascunse. Toate astea nu sunt astazi doar vise de copil, ci pot deveni realitate, chiar şi la maturitate. E vorba doar de un joc. Dar unul care îţi poate schimba viaţa şi pe care îl pot practica atât copiii, cât şi părinţii sau bunicii acestora.
prof. Viorica Petrescu
Consecventă ideii că educaţia urbană în şcolile de masă este una dintre soluţiile importante de cunoaştere, păstrare şi dezvoltare a patrimoniului cultural al Bucureştilor, propun în cele ce urmează o modalitate concretă prin care copiii şi adolescenţii noştri să ia contact cu valorile Capitalei, să simtă plăcerea descoperirii unui alt oraş, dincolo de toate neajunsurile societăţii de consum contemporane, să păstreze peste timp această plăcere şi să o poată regăsi şi mai târziu, în perioada adultă de viitor cetăţean al oraşului.
Practic, e vorba de jocul de vânătoare de comori urbane, cu toate variantele lui dezvoltate până acum: Treasure Hunt, Scavanger Hunt sau Urban Quest, City Chase, Urban Challenge, Amazing Race. Un joc prin care atât copiii, şi adolescenţii, iau contact cu valorile Capitalei, simt plăcerea descoperirii unui alt oraş.
Învăţarea prin joc e specifică copilăriei şi adolescenței şi rămâne o resursă valoroasă în mâna educatorilor. Prin joc se învaţă nu numai noțiuni motrice, ci și comportamente: competitivitatea, lucrul în echipă, să conduci pe alții, să îți miști corpul, să gestionezi resurse (cum e într-un joc de strategie), orientarea în spațiu (pe o hartă de ex.). E mai ușor pentru copiii să se relaxeze, să relaționeze, să interacționeze cu oameni în alte cadre decât cele cotidiene. Jocul este esențial pentru dezvoltarea, sănătatea, capacitatea de a acumula noi cunoștințe şi, într-un cuvânt, pentru fericirea copiilor. Plecând de la această idee, o serie de instituţii educaţionale din vest (şcoli, muzee, firme de trening, edituri) au preluat de câţiva ani ideea vânătorii de comori şi au folosit-o cu succes în practici de învăţare, atingând obiective esenţiale în dezvoltarea unor tineri, de la cele fizice (mişcarea în natură, relaxare, distracţie), până la cele mentale (gândirea critică, atenţia pentru detalii, căutarea de soluţii) şi afective (respect faţă de natură, faţă de comunitatea din care fac parte, faţă de partenerul cu care fac echipă) etc.
Cum se derulează jocul
Un exemplu concret: o vânătoare de comori urbane realizată într-o şcoală bucureşteană, care s-a desfăşurat de curând în Parcul Carol. Elevii de clasa a IV a au fost împărţiţi în grupe de 3-4 şi au primit în plic o serie de sarcini care presupuneau atingerea unor obiective specifice parcului: Arenele Romane, Mausoleul, Monumentul Eroului Necunoscut, Observatorul Astronomic, Biserica Cuţitul de Argint, Muzeul Naţional Tehnic Dimitrie Leonida. Elevii au fost stimulaţi să observe cu atenţie detalii legate de informaţiile de pe monumentul, tipul de construcţie, amplasament, panoramă, culori, efect, natură etc. În urma realizării sarcinilor au primit indicii care, în final, i-a condus către descoperirea comorii. Lucru care i-a încântat nespus.
De pildă, ajunși în Muzeul Tehnic Leonida copiii trebuiau să observe culoarea automobilului Persu, să facă deosebirea din gramofon și fonograf, dar și să-și îmbogățească vocabularul stabilind denumirea mijlocului de locomoție cu roți inegale. De asemenea, au avut de observat din câte arce e format mausoleul, dar și de discutat cu soldații aflați la paza Monumentului Eroului Necunoscut pentru a afla numele regimentului din care fac parte. Au avut de numărat copacii de pe insula de la Podul lui Gogu Constantinescu și de stabilit la ce interval orar bate ceasul de la Fântâna cu Zodiac. Și tot așa. Fiecare sarcină greșită a fost penalizată cu o întârziere de 10 minute de predare a indiciilor care conduceau la comoară.
Ce spun participanții
Puţini dintre noi reuşesc, odată ajunşi la maturitate, să plece cu adevărat în căutări de comori legendare − a piratului Barbă Neagră, a lui Montezuma, a lui Decebal sau a faraonilor, a Chivotului Legământului sau a camerei de chihlimbar a lui Petru cel Mare −, să-şi procure un detector de metale şi să bată pustietăţile sau să muncească pentru a scoate la suprafaţă o epavă demult scufundată. Majoritatea îşi rezolvă nevoia de aventură prin consumarea de produse de divertisment de tip vânătoare de comori: filme − artistice sau documentare −, cărţi − de aventuri sau ştiinţifice −, călătorii – în ţară sau străinătate şi mai ales jocuri – indoor, outdoor sau pe calculator.
Prin urmare, nu a fost deloc dificil să constat la finalul activității că toți participanții au fost obosiți, dar încântați. Marian V., elev în clasa a IV-a, povesteşte: „Ne-am distrat foarte bine. N-aş fi crezut. În plus, am învățat o grămadă de lucruri”. Şi Elena, din aceeaşi clasă, a apreciat joaca din Parcul Carol. „Nici n-am simţit când a trecut timpul, mai ales că îmi doream foarte mult să găsesc comoara. Şi am găsit-o, chiar eu, ajutată de echipa mea!”. Şi părinţii au fost încântaţi de joc. „Nu ţin minte de când nu m-am distrat aşa de bine alături de copilul meu. Habar nu aveam că parcul Carol e atât de interesant. Data viitoare, o să-mi iau şi soţul. Să se miște și el”, spune Melania H., 35 de ani.
Începi să „vezi” lucruri
Jocurile de tipul vânători de comori, mai ales acelea care presupun formatul de echipă, care se desfăşoară într-un spaţiu public, sunt exerciţii amuzante de lucru cu ceilalţi, de conştientizare a mediului înconjurător. Prin intermediul lor copiii pot afla lucruri noi despre ei, despre prieteni şi coechipieri, îşi dezvoltă capacitatea de a vedea şi observa lucruri pe lângă care în mod normal treci indiferent în vieţile noastre aglomerate. Deoarece există o varietate de provocări, iar echipa este formată din personalităţi diferite, vânătoarea de comori poate fi un excelent mod de construcţie a echipei. Lucrând împreună şi discutând fiecare indiciu se permite echipelor rezolvări mai eficiente. Multe indicii conţin jocuri de cuvinte, care pot avea sensuri multiple, interpretându-le rapid pot duce la greşeli. Colaborarea este vitală pentru succesul echipei. Echipele funcţionează cel mai bine atunci când toată lumea este implicată în luarea deciziilor şi fiecare persoană este în măsură să participe. O parte a experienţei de învăţare este despre membrii echipei tale, o altă parte este despre povestea oraşului şi, în final, fiecare dintre noi pot învăța despre noi înşine – probabil adevărata comoară descoperită.
