Una dintre hărţile amiralului turc din secolul al XVI-lea Piri Reis stârneşte controverse şi poate da peste cap toată istoria umanităţii.
Concluziile savanţilor: o hartă făcută din avion sau alt aparat de zbor, o hartă mai veche decât gheaţa care acoperă Antarctica, o hartă mai detaliată decât hărţile tactice ale armatei americane, o hartă pe care a folosit-o şi Columb ca să „descopere” America – o hartă venită din adâncurile istoriei umanităţii şi care ne poate schimba sistemele de valori sau istoria pe care o ştim.
Piri Reis (pe numele întreg Hadji Ahmed Muhiddin Piri, Ahmed ibn-i el-Hac Mehmed El Karamania) fost un faimos amiral turc din secolul al XVI-lea, care avea ca pasiune colecţionarea de hărţi de navigaţie vechi. După o bătălie pe mare, amiralul a capturat câţiva marinari duşmani. Unul dintre ei, ca să scape cu viaţă, s-a lăudat că a fost pilot în flota lui Columb pe parcursul celor trei voiaje ale acestuia în Lumea Nouă. Piri Reis, întotdeauna în căutare de noi informaţii, l-a întrebat pe om dacă Columb a descoperit Lumea Nouă din întâmplare sau ştia că există pământ peste ocean. Pilotul i-a răspuns că acesta avea o hartă, a cărui copie o deţine şi el, şi pe care i-a înmânat-o amiralului. Acesta, folosindu-se de ea şi de colecţia lui de hărţi antice, a desenat o hartă a lumii în 1513. Aceasta este povestea hărţii lui Piri Reis, mai mult sau mai puţin romanţată. Surprizele şi semnele de întrebare de-abia acum încep.
În 1929, un grup de istorici, cercetând secţiunea haremului Palatului Topkapî din Istambul, a găsit această hartă într-o grămadă de moloz. Istoricii au fost uimiţi când au descoperit că harta prezintă clar coasta de nord şi de sud a continentului american. Şi mai uimiţi au fost să descopere pe vechea hartă făcută la 1513 continentul Antarctica, care nu a fost descoperit până în 1818.
În 1953, un ofiţer al marinei turce a trimis harta lui Piri Reis inginerului şef al Oficiului Hidrografic Naval al Statelor Unite. Pentru a o cerceta, acesta i-a cerut ajutorul căpitanului Arlington T. Mallerey, cu care mai colaborase, o autoritate în materie de hărţi antice. Raportând harta la cele existente, aceasta nu numai că s-a dovedit a fi perfectă, dar chiar a mai adus corecturi hărţilor moderne. De exemplu, pe harta lui Piri Reis, Groenlanda e reprezentată prin două insule separate. Această informaţie a fost confirmată recent de un explorator polar francez, care a descoperit cu ajutorul sondelor că sub stratul de gheaţă sunt într-adevăr două insule. În Antarctica, prin acelaşi procedeu s-a descoperit că sub calota de gheaţă există văile şi munţii descrişi de harta lui Piri Reis, deoarece harta reproduce nu numai conturul continentelor, ci dă şi indicaţii topografice privind interiorul acestor continente. Lanţurile muntoase, vârfurile, insulele, fluviile şi platourile sunt însemnate cu cea mai mare exactitate.
Antarctica lui Piri Reis
Confirmând toate acestea şi multe alte lucruri, cartografii Marinei Americane au ajuns la următoarele concluzii:
1. Columb a avut o hartă în călătoria sa spre America, care arată coastele Yucatanului, Guatemalei, Americii de Sud până la Strâmtoarea Magellan şi o mare parte a coastei Antarcticii.
2. Harta originală are cel puţin 5.000 de ani, iar unele date arată că poate chiar mai mult. Unele părţi de uscat care apar pe hartă sunt acoperite de gheţuri de mii de ani.
3. Doar cartografi foarte experimentaţi din zilele noastre ar putea desena o hartă cu un grad de acurateţe atât de mare, şi numai dintr-un avion.
Ca să adâncească misterul acestei hărţi, studii ale unor profesori ca Charles H. Hapgood şi Richard W. Strachan au arătat că originalul hărţii dupa care s-a inspirat Piri Reis a fost o fotografie aeriană de la o foarte mare înălţime, deoarece harta seamănă perfect cu o fotografie a Pământului realizată din satelit, unde, datorită formei sferice a Pământului, continentele situate mai departe de centrul imaginii „alunecă în jos”, la fel ca pe harta lui Piri Reis.
Căpitanul Mallery susţine de asemenea că harta nu se putea realiza decât dintr-un aparat de zbor, fiind prinse pe ea piscuri muntoase din nordul Canadei şi din Alaska care nu erau trecute nici pe hărţile strategice ale Armatei americane. Pe lângă asta, adaugă el, „ştiau să calculeze longitudinea, lucru pe care noi încă nu îl ştiam acum două sute de ani”.
Profesorul Charles H. Hapgood susţine că deoarece calota glaciară a Antarcticii se presupune că are 100 de milioane de ani, există două posibilităţi asupra perioadei în care a fost făcută harta iniţiala: ori calota glaciară este de factură recentă, câteva mii sau zeci de mii de ani, or, originalul hărţii a fost făcut acum milioane de ani, când încă omul nu exista. Aceste două prezumţii sunt respinse de comunitatea ştiinţifică, deoarece fiecare dintre ele ar da peste cap tot ceea ce credem noi că reprezintă istoria umanităţii, de aceea harta lui Piri Reis este considerată doar o curiozitate, printre multe altele care ne-ar schimba poate sistemele de valori sau istoria.
Sursă: Cotidianul.ro