Prima zi de scoala. Patru manuale primite. Matematica, Abecedarul, Cunoasterea mediului si cel mai important dintre toate, Religia. De ce e cel mai important? Pai scoala s-a deschis cu o cantare a unui popa in curtea scolii. Ortodox caci nu mai exista alte rituri, ca de alte religii nici nu poate fi vorba. De ce vine popa la inceputul scolii intr-o tara laica? Nu stiu dar daca tot nu a fost loc in scoli pentru clasa 0, nu era mai bine ca asta sa se infiinteze direct la casa parohiala? Gaseam noi un ceaslov si un cal balan … EVUL MEDIU!
Revin la manuale, ca nu m-am putut abtine sa nu le rasfoiesc.

In acest manual, la una dintre lectii, aflam urmatorul lucru: 
Deci munca este clar pedeapsa lui Dumnezeu!
Atunci ma asteptam ca pe pagina urmatoare sa gasesc celebra zicere, opusa pedepsei, anume „Fericiti cei saraci cu duhul!” Ilustrarea putea fi atat de simpla, cu niste credinciosi de-ai nostri, din popor, d’aia fericiti:
Atunci ma asteptam ca pe pagina urmatoare sa gasesc celebra zicere, opusa pedepsei, anume „Fericiti cei saraci cu duhul!” Ilustrarea putea fi atat de simpla, cu niste credinciosi de-ai nostri, din popor, d’aia fericiti:

Iar in josul paginii putea fi pusa intrebarea de recapitulare aferenta:
„De ce sunt fericiti cei saraci cu duhul?” Raspunsul era simplu:
Pentru ca poate sa munceste si ei mai in lejer!
Si ce mai gasesc in acest manual? Pai explicatia pentru cauzele accidentelor de masina:

Dupa lectia asta, daca s-o nimeri copilul (la stirile de la ora 5) in fata televizorului si o vedea un accident cu copii pe trecerea de pietoni, sigur o sa ma intrebe de ce s-a intamplat accidentul ala.
Ce sa-i raspund? A, stiu:
„Nu stiu, … o fi zis copilu’ ceva, … o fi injurat, … ma interesez si o sa-ti spun!”
„Nu stiu, … o fi zis copilu’ ceva, … o fi injurat, … ma interesez si o sa-ti spun!”






















