Cum e posibil?

Cum e posibil să găseşti pepene şi roşie crudace în plin august? Cine a mai pomenit? De deasupra, vine soarele. De dedesubt, se udă. Răul e înăuntru. Sămînţa e proastă. Omul e şi mai prost. Sămînţa şi omul sînt căsăpiţi de Om. Supraomul pepenelului şi roşiuţei. A inventat sămînţă de nu ştiou ce fal care să dea roşia cît Parîngul. A inventat prostia de sămînţa de pepene să dea coajă verde. E inadmisibil într-un stat de drept, cu un regim constituţional ca al nostru, să dăm roşie şi pepene complet crudane. Pe ce temei se întemeiază românul? Pe minciună, pe hoţie, pe indiferenţă faţă de celălalt, pe naivitatea omului cu bani. Nu se poate să n-ai respect pentru pepenele tău, roşia ta, munca ta, timpul aplecat asupra ogorului, şoldurile tale îngreblate, deştele tale încleştate. Nu se poate! Nu se poate să ai pepene şi roşie crudace de Sînta Mărie! În ghemele alea fructale era învelit pruncul Sîntă Măriei, aşa spun legendele. Nu ţi-e ruşine, ţăran bătrîn, să dai culcuş coclit Pruncului? Crud! Crud! De ce? Crudul nu-ţi dă acţiune, te lasă cu gura căscată, înghiţi şi refuzi să te hrăneşti! Nici brînza nu e cum era şi împletirea ei cu roşia crudă, vai şi amar, cîtă clonare pe lumea noastră. Nici prosciuto nu mai fac italienii şi spaniolii în ţara lor ca lumea, dar adunat de pe drumuri cu manivela noastră de pepene maculează mintea, o perverteşte. Bă, hai să mănînc! Am poftă, am chef! E vară! Şi cînd colo, ce vezi! Păcăleala, jignirea supremă: crudacele! Protestez joia viitoare împotriva crudacelor în Piaţă la Chibrit. La ora 21. Vino! Nu-nghiţi!