Două reguli simple pentru a schimba lumea în bine

  •  Recompensează pozitiv pe cei care fac ceea ce îți place 
  •  Recompensează negativ pe cei care fac ceea ce nu îți place
 

 Recompensa pozitivă

 In mod paradoxal, recompensa pozitivă ne iese mult mai greu decât cea negativă. De obicei luăm lucrurile pozitive care ni se întâmplă ca pe ceva normal, chiar și atunci când ar trebui să fim surprinși pozitiv.

 Dacă un vânzător este mult mai amabil decât media, ni se pare că și-a făcut doar datoria. Dar putea să fie ca toți ceilalți, să îi pese mai puțin și să muncească mai puțin. Merită măcar un „mulțumesc” cu zâmbetul pe buze, nu ? Poate și o apreciere mai specifică „Mulțumesc, ați fost foarte amabil !

 Recompensa pozitivă merită dată chiar și atunci când performanța este sub așteptări, dar mai bună decât media. Fiecare progres merită recompensat, măcar cu o laudă.

 Pentru un copil mic va fi o performanță faptul că face câțiva pași singur. Pentru un elev de clasa întâi faptul că știe tabla înmulțirii. Nu aștepți să devină copilul academician pentru a-l putea lăuda.

 Unele studii spun chiar că este mai eficientă recompensarea strădaniei decât a rezultatului. De exemplu un copil cu deficiențe de auz va avea performanțe mai slabe la vorbit decât alți copii de vârsta lui, dar orice progres al lui va fi cu atât mai merituos.

 Principiul se poate aplica la orice clasă de oameni, comportamente. Ca o regulă simplă, din fiecare clasă poți lăuda 3 comportamente, care sunt cele mai meritoase, ale persoanei sau ale clasei de persoane: cele mai lăudabile 3 calități ale cuiva, cei mai apreciați 3 jurnaliști, cei mai progresiști 3 politicieni. Nu trebuie să fie neapărat la nivelul așteptărilor, dar vor fi încurajați și motivați spre acea direcție și poate la un moment dat se vor ridica chiar la nivelul dorit.

Recompensa negativă

 Ne este relativ ușor să blamăm, dar și aici există câteva observații de făcut. De exemplu, respectivul trebuie să înțeleagă în ce fel acțiunea sa mă afectează și ce ar putea face pentru a evita asta. Dacă doar primește o palmă fără să înțeleagă de ce, ar putea schimba alt comportament care este ok.

 Modul de a transmite feedback-ul negativ poate afecta eficiența acestuia. Un mod „ecologic” de a transmite feedback-ul negativ este să vorbești despre propria persoană relativ la un comportament : „eu mă simt nasol când faci asta, și aș aprecia dacă …” și nu despre persoana cealaltă „tu m-ai făcut să mă enervez cumplit„. Când vorbești critic despre celălalt e foarte posibil să se apere și să escaladeze conflictul „ba tu …”. Trebuie criticat comportamentul, nu persoana !

  În general fiecare persoană are niște disponibilități limitate de a procesa feedback negativ și a acționa conform lui. Cine primește 10 critici deodată, nu va știi la care să reacționeze mai repede, se va simți descurajat și probabil nu va face progrese relativ la niciuna. Mai degrabă poți obține rezultate sugerând doar 1-3 domenii de îmbunătățire. După caz se pot sublinia în același timp și calitățile acelei persoane „pe de altă parte, apreciez că …”

  Interesant este că afirmațiile negative sunt mult mai ineficiente decât cele pozitive. Creierul pare să aibă nevoie de o procesare suplimentară pentru acel „nu” din „nu mai fuma” astfel că această formulare este mult mai puțin eficientă decât „lasă-te de fumat”. Încercați să găsiți formulări pozitive dacă e posibil : „vino la timp la serviciu” în loc de „nu mai întârzia„.

Alte considerente

 Ca principiu, stimulii negativi sunt utili pentru a motiva oprirea unei acțiuni (gard electric care te oprește să treci) iar stimulii pozitivi motivează realizarea unei acțiuni (fac acea acțiune pentru care sper să obțin apreciere).

 Mai pe scurt:

  • recompensează pozitiv pentru a motiva repetarea acțiunii pe care o dorești
  • recompensează negativ pentru a face pe cineva să se abțină de la o anumită acțiune

de la http://mihvoi.blogspot.com/