Luni 23 aprilie
[Fapte 3, 19-26; In. 2, 1-11]
Faptele Apostolilor 3, 19 – 26:
”
19.
Deci pocăiţi-vă şi vă întoarceţi, ca să se şteargă păcatele voastre,
20.
Ca să vină de la faţa Domnului vremuri de uşurare şi ca să vă trimită pe Cel mai dinainte vestit vouă, pe Iisus Hristos,
21.
Pe Care trebuie să-L primească Cerul până la vremile stabilirii din nou a tuturor celor despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac.
22.
Moise a zis către părinţi: „Domnul Dumnezeu va ridica vouă dintre fraţii voştri Prooroc ca mine. Pe El să-L ascultaţi în toate câte vă va spune.
23.
Şi tot sufletul care nu va asculta de Proorocul Acela, va fi nimicit din popor”.
24.
Iar toţi proorocii de la Samuel şi cei câţi le-au urmat au vorbit şi au vestit zilele acestea.
25.
Voi sunteţi fiii proorocilor şi ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinţii noştri, grăind către Avraam: „Şi întru seminţia ta se vor binecuvânta toate neamurile pământului”.
26.
Dumnezeu, înviind pe Fiul Său, L-a trimis întâi la voi, să vă binecuvânteze, ca fiecare să se întoarcă de la răutăţile sale.”
Evanghelia după Sfântul Ioan 2, 1 – 11:
”
1.
Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus acolo.
2.
Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii Săi la nuntă.
3.
Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin.
4.
A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu.
5.
Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune.
6.
Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre.
7.
Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până sus.
8.
Şi le-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi nunului. Iar ei i-au dus.
9.
Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire,
10.
Şi i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.
11.
Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El.”
„«Pocaiti-va si va intoarceti, ca sa vina de la fata Domnului vremuri de usurare.» Asa graia Sfantul Apostol Petru catre iudeii care L-au rastignit pe Mantuitorul, consolandu-i cu faptul ca au facut aceasta din nestiinta. Noi insa nu intru nestiinta rastignim pe Domnul pentru a doua oara, in noi insine, prin pacatele noastre, dar Cel Multmilostiv ne primeste si pe noi, daca ne pocaim si ne intoarcem catre El din toata inima. Aceasta am si facut in Postul Mare. Toti au alergat la Domnul cu lacrimi de pocainta pentru pacatele lor; si cu cat au facut asta mai din suflet, cu atat au simtit mai bine racoarea miluirii ce iese de la fata Domnului, prin mainile si cuvantul de dezlegare al preotului lui Dumnezeu. Acum ce ne mai ramane sa facem? Sa ne pazim de noi caderi, ca sa nu cadem iar sub vina de a fi rastignit pe Domnul. Apostolul spune ca pe Domnul Iisus cerurile L-au primit numai pana la vremea tocmirii tuturor. Apoi, El va veni din nou si va face judecata. Cu ce ochi va privi la El cel ce i-a strapuns coasta?! Iar noi ne vom numara printre acestia, daca vom inceta sa aducem roadele pocaintei si ne vom intoarce la cele vechi.”
Luni [Fapte 3,19-26; In. 2,1-11]. „
„«Pocăiţi-vă şi vă întoarceţi, ca să vină de la faţa Domnului vremuri de uşurare.» Aşa grăia Sfântul Apostol Petru către iudeii care L-au răstignit pe Mântuitorul, consolându-i cu faptul că au făcut aceasta din neştiinţă. Noi însă nu întru neştiinţă răstignim pe Domnul pentru a doua oară, în noi înşine, prin păcatele noastre, dar Cel Multmilostiv ne primeşte şi pe noi, dacă ne pocăim şi ne întoarcem către El din toată inima. Aceasta am şi făcut în Postul Mare. Toţi au alergat la Domnul cu lacrimi de pocăinţă pentru păcatele lor; şi cu cât au făcut asta mai din suflet, cu atât au simţit mai bine răcoarea miluirii ce iese de la faţa Domnului, prin mâinile şi cuvântul de dezlegare al preotului lui Dumnezeu. Acum ce ne mai rămâne să facem? Să ne păzim de noi căderi, ca să nu cădem iar sub vina de a fi răstignit pe Domnul. Apostolul spune că pe Domnul Iisus cerurile L-au primit numai până la vremea tocmirii tuturor. Apoi, El va veni din nou şi va face judecată. Cu ce ochi va privi la el cel ce I-a străpuns coasta?! Iar noi ne vom număra printre aceştia, dacă vom înceta să aducem roadele pocăinţei şi ne vom întoarce la cele vechi.”
Marţi 24 aprilie
[Fapte 4, 1-10; In. 3, 16-21]
Faptele Apostolilor 4, 1 – 10:
”
1.
Dar pe când vorbeau ei către popor, au venit peste ei preoţii, căpetenia gărzii templului şi saducheii,
2.
Mâniindu-se că ei învaţă poporul şi vestesc întru Iisus învierea din morţi.
3.
Şi punând mâna pe ei, i-au pus sub pază, până a doua zi, căci acum era seară.
4.
Totuşi mulţi din cei ce auziseră cuvântul au crezut şi numărul bărbaţilor credincioşi s-a făcut ca la cinci mii.
5.
Şi a doua zi s-au adunat căpeteniile lor şi bătrânii şi cărturarii din Ierusalim,
6.
Şi Anna arhiereul şi Caiafa şi Ioan şi Alexandru şi câţi erau din neamul arhieresc,
7.
Şi punându-i în mijloc, îi întrebau: Cu ce putere sau în al cui nume aţi făcut voi aceasta?
8.
Atunci Petru, plin fiind de Duhul Sfânt, le-a vorbit: Căpetenii ale poporului şi bătrâni ai lui Israel,
9.
Fiindcă noi suntem astăzi cercetaţi pentru facere de bine unui om bolnav, prin cine a fost el vindecat,
10.
Cunoscut să vă fie vouă tuturor, şi la tot poporul Israel, că în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morţi, întru Acela stă acesta sănătos înaintea voastră! ”
Evanghelia după Sfântul Ioan 3, 16 – 21:
”
16.
Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
17.
Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.
18.
Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.
19.
Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.
20.
Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească.
21.
Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite. ”
„«Cel ce nu crede în Fiul lui Dumnezeu este dinainte osândit.» De ce? Fiindcă atunci când în jur este lumină, el rămâne întru întuneric, din dragoste faţă de acesta. Dragostea de întuneric, ura faţă de lumină îl face pe de-a-ntregul vinovat, chiar de nu ştie care e adevărul, fiindcă pe cel ce are dragoste nefăţarnică de adevăr, adevărul îl scoate din întunericul rătăcirii si îl aduce la lumina adevărului. Pildă este Sfântul Apostol Pavel. Acesta era un adevărat iubitor al adevărului, luptând din tot sufletul pentru ceea ce el socotea drept adevăr, fără vreun fel de interes. Ca atare, îndată ce Iisus i-a arătat că adevărul e altul decât ceea ce socotea el ca adevăr, în aceeaşi clipă a lepădat vechea părere, arătată a nu fi adevăr şi s-a legat din toată inima de noua descoperire, dovedită în chip simţit ca adevărată. Acelaşi lucru se întâmplă cu oricine iubeşte adevărul fără făţărnicie. Adevărul despre Hristos e limpede ca lumina zilei: caută şi vei găsi; iar ajutorul de sus e totdeauna gata să întâmpine pe oricine caută fără făţărnicie. Aşadar, dacă cineva rămâne în întunericul necredinţei, acela o face numai din dragoste de întuneric, si pentru aceasta este dinainte osândit.”
