SFANTUL TEOFAN ZAVORATUL

Sâmbătă 10 martie

 

 

[Evr. 3, 12-16; Mc. 1, 35-44]

 

 

 

Epistola către evrei a Sfântului Apostol Pavel 3, 12 – 16:

 

”

12.

 

Luaţi seama, fraţilor, să nu fie cumva, în vreunul din voi, o inimă vicleană a necredinţei, ca să vă depărteze de la Dumnezeul cel viu.

 

13.

 

Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii, în fiecare zi, până ce putem să zicem: astăzi! Ca nimeni dintre voi să nu se învârtoşeze cu înşelăciunea păcatului;

 

14.

 

Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, numai dacă vom păstra temeinic, până la urmă, începutul stării noastre întru El,

 

15.

 

De vreme ce se zice: Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre, ca la răzvrătire.

 

16.

 

Cine sunt cei care, auzind, s-au răzvrătit? Oare nu toţi care au ieşit din Egipt, prin Moise? ”

 

 

 

Evanghelia dupa Sfântul Marcu 1, 35 – 44:

 

”

35.

 

Şi a doua zi, foarte de dimineaţă, sculându-Se, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu şi Se ruga acolo.

 

36.

 

Şi a mers după El Simon şi cei ce erau cu el.

 

37.

 

Şi aflându-L, I-au zis: Toţi Te caută pe Tine.

 

38.

 

Şi El a zis lor: Să mergem în altă parte, prin cetăţile şi satele învecinate, ca să propovăduiesc şi acolo, căci pentru aceasta am venit.

 

39.

 

Şi venind propovăduia în sinagogile lor, în toată Galileea, alungând pe demoni.

 

40.

 

Şi un lepros a venit la El, rugându-L şi îngenunchind şi zicând: De voieşti, poţi să mă curăţeşti.

 

41.

 

Şi făcându-I-se milă, a întins mâna şi S-a atins de el şi i-a zis: Voiesc, curăţeşte-te.

 

42.

 

Şi îndată s-a îndepărtat lepra de la el şi s-a curăţit.

 

43.

 

Şi poruncindu-i cu asprime, îndată l-a alungat,

 

44.

 

Şi i-a zis: Vezi, nimănui să nu spui nimic, ci mergi de te arată preotului şi adu, pentru curăţirea ta, cele ce a rânduit Moise, spre mărturie lor. ”

 

 

 

„«A ieşit Iisus şi S-a dus într-un loc pustiu şi se ruga acolo» (Mc. 1, 35). Domnul se roagă aici ca om sau, mai bine zis, ca Cel ce S-a înomenit cu fire omenească. Rugăciunea Lui mijloceşte pentru noi şi este, totodată, pilduitoare pentru omenitatea Lui, care se cuvenea să intre pe o anumită cale în stăpânirea Dumnezeiescului; în acest din urmă înţeles, ea este pentru noi o pildă. Apostolul Pavel ne învaţă că Duhul se roagă în cei ce L-au primit si, fireşte, nu Se roagă singur, ci dând imbold năzuinţei duhului omenesc de a se ruga lui Dumnezeu: si iată că avem aici rugăciunea mişcată de Duhul Sfânt. Aceasta însă este treapta de sus a rugăciunii. Calea către această treaptă este, pentru cei ce caută curăţirea şi sfinţirea, nevoinţa întru rugăciune. Însingurarea, noaptea sunt cele mai prielnice împrejurări pentru această nevoinţa; iar nevoinţa în sine stă în multe îngenunchieri însoţite de suspinări ale inimii. Osteneşte-te iar şi iar, izgonind orişice lenevie. Domnul se va milostivi de tine şi îţi va da duhul rugăciunii, care va începe să lucreze în tine ca răsuflarea în trup. Pune început! Iată acum vremea bineprimită.”