Regret pesimismul domnului psiholog, deşi atitudinea domniei sale are o anumită justificare. Mai cunosc cazuri de psihologi ajunşi la limita exasperării, care îndemnau la nesupunere civilă şi chiar unul care s-a sinucis din cauza unei boli incurabile. Aceasta dovedeşte o neînţelegere a problemelor cu care se confruntă lumea contemporană şi implicit o lipsă de soluţii. Mai dovedeşte şi lipsa elementrară de credinţă într-o forţă supremă, mai pe scurt un ateism total.
Vreau să vă amintesc că poporul român a rezistat pe aceste meleaguri de două milenii, în ciuda tuturor vicisitudinilor istoriei, în timp ce alte popoare au dispărut fără urmă. Este un moment dificil cel prin care trecem, dar în nici un caz nu e o situaţie fără ieşire. Forma de organizare statală din prezent nu e nici socialism, nici capitalism, ci o formă mixtă numită „perioadă de tranziţie”, cu mult mai rea decât primele două, întrucât cumulează dezavantajele ambelor forme şi nu are avantajul niciuneia.
Acum va trebui să înţelegem de ce comunismul e un rău atât de mare: fiindcă ţara nu-şi poate reveni la normal nici după căderea lui, timp de mai multe generaţii. Societatea a fost profund pervertită din punct de vedere moral de către doctrina marxist-ateistă, care ne-a învăţat să credem , printre altele, că nu există o legătură obligatorie între faptă şi răsplată, singura care poate interveni este justiţia omenească, iar aceasta la rândul ei putând fi coruptă, totul este pierdut.
Faptul că sistemul comunist a putut fi învins mi se pare pur şi simplu un miracol. Se aseamănă cu alte evenimente istorice de anvergură: căderea Imperiului Roman, Reconquista (alungarea arabilor din Spania), Reformaţiunea (apariţia protestantismului), înfrângerea imperiului napoleonian şi a Reich-ului hitlerist. E adevărat că a fost nevoie de ajutor din exterior (a nu se uita contribuţia esenţială a papei şi a preşedintelui american Reagan, care şi-a propus să distrugă „Imperiul răului”).
Aluzia pe care o faceţi la implementarea motorului cu apă este interesantă, dar depăşeşete deja cadrul discuţiei. Aici este vorba de interesele marilor companii petroliere care îşi văd periclitate interesele economice, prin descoperirea unei surse de energie ieftină şi regenerabilă. În principiu se procedează astfel: fiecare inventator este contactat, i se oferă o sumă enormă de bani pentru cumpărarea patentului şi i se cere să renunţe la orice încercare de a pune în practică acest proiect. La fel se întâmplă şi cu colectivele de medici care descoperă tratamente pentru boli incurabile, cum ar fi cancerul (aici intră pe fir industria farmaceutică).
Nu vă pot recomanda altceva decăt să aveţi răbdare să vedeţi cum va evolua situaţia în România în următorii ani şi vă veţi convige că lucrurile se vor schimba în bine. Simplul fapt că se construiesc autostrăzi e de bun augur pentru viitor, chiar şi în ritmul acesta de melc. Faptul că se introduc la sate apă curentă, canalizare, gaze şi internet reprezintă un progres permanent, care deocamdată nu îşi arată roadele, dar efectul lor se va cunoaşte. Din datoria externă, cea mai mare parte nu este a statului, ci a persoanelor particulare care au făcut credite la bănci străine, ori şi-au cumpărat în leasing autoturisme şi electrocasnice din exterior. S-a refăcut parţial sistemul de irigaţii pe 750.000 de hectare, iar guvernul e dispus să dubleze această suprafaţă acolo unde va exista cerere. Justiţia e constrânsă din ce în ce mai mult să dea soluţii corecte şi termene rezonabile în procese, plus că vor răspunde material pentru erori cât de curând. Se vor închide şi ultimele societăţi nerentabile sau se vor privatiza şi va dispărea acea „piatră de moară” legată de gâtul economiei sănătoase. Dar toate aceste fenomene durează până sa-şi facă efectele. Şi nu uitaţi: duşmanii democraţiei vor să ne convingă că sistemul capitalist nu e bun, dând ca exemplu relele pe care tocmai ei le-au făcut în perioada de tranziţie.
