La pagina 112 a tratatului său Despre nori, Abu Shmaf relatează o ciudată poveste pescărească. În finalul acesteia, sunt reproduse trei variante ale Peştişorului de Aur care se oferă să îndeplinească trei dorinţe. Iată-le:
A. 1. Să mi se îndeplinească a treia dorinţă.
2. Să mi se îndeplinească prima dorinţă.
3. Să mi se îndeplinească dorinţa de a-mi putea îndeplini singur toate dorinţele de aici încolo.
B. 1. Să prind câte un Peştişor de Aur în fiecare zi.
2. Fiecare dintre Peştişorii de Aur pe care-i prind să-mi îndeplinească trei dorinţe.
3. Dacă n-am timp să merg la pescuit, să-mi vină acasă cei trei Peştişori de Aur cotidieni.
C. 1. Să nu mai am dorinţe.
2. şi 3. nu există în această variantă.
Pagina 112 a cărţii lui Abu Shmaf încheie (subit) capitolul 2 al tratatului, care sfârşeşte şi el aici, fără să fi apucat a se referi la nori. Majoritatea biografilor lasă de înţeles că autorul, ajuns în acest punct, ar fi murit. Alţii consideră că ar fi fost răpit, alţii (cei mai puţini) – că ar fi înnebunit. Există însă unii care susţin că ar mai fi trăit încă mult timp, foarte bogat. O versiune mai curajoasă combină câte trei din cele patru enumerate. Una de-a dreptul dementă (şi cea mai elegantă) le pune pe toate la un loc.
