Injkdr acum

Nu ştiu dacă dormeam când m-am trezit. Era plin de fluturi. Cenuşii (de noapte). Nu scoteau nici un sunet, erau aşezaţi pe tavan, pe mobilă, pe mine, pe jos. Identici (i-am privit). Pe aripi aveau trei numere: o dată. Calendaristică. Am identificat-o pe cea a zilei în care mă născusem. La fel – pe cea de azi. N-am reuşit să găsesc vreuna de mai încolo. Poate că am să fumez (totuşi) o ţigară; să nu-i sperii. Să nu-i deranjez. Dar dacă sunt – în continuare – şi afară? Dacă balconul stă să cadă sub fluturi cu numere imposibile, cu numele imposibile? Şi dacă totul e numai o farsă, dacă totul e numai o falsă menţinere la noi (la mine şi la ei)? Şi dacă nu se termină? Cum crezi (tu crezi?) că mă voi ridica? Încet, lipindu-mă de lucruri, minuţios. Pe tei sunt încă ei, numerotaţi, lipsiţi de glas. Nimic.