50 de metri de Trezoreria Sector 4, sau 2-300 de metri de ANAF. O cetateanca ma imbie la tigari netimbrate. “Vinston, boierule, ca te vad cu bani, trai-ti-ar familia care o tii cu bani”, zice. Ma uit in stanga, apoi in dreapta, dar e clar. Boierul ala eram eu. Cat e pachetul?, intreb decis sa nu cumpar la negru. 8 lei, boierule, zice tiganca. Daca nu ai bani ti-l lasa mama si la 7 lei. Cate iti dau?” Nu cumpar, zic, ca am mai luat plasa la Piata Sudului. “Maicaaaaaaa”, urla brusc femeia din toti cei omie de plamani cat parea sa aiba. Sa nu mai cumperi neam de la aia, ca e neseriosi. Marfa buna gasesti numai la mine, scanceste PR-istic madam Roza.
Nu va e frica de ANAF?, intreb discret. “Mie, maica? Pai la cati vine la mine si cumpara, crezi ca nu am clienti de la ei? Ca oameni e si acolo”…, zice doamna Roza cu un aer de Spinoza plus Descartes.
Teoretic, Roza vinde martisoare. Practic, din martisoare nu scoate niciun ban. “Din tigari maica ce mai duc acasa un salam, o pulpa…Ca oamenii e saraci, nu mai da bani pe martisoare”, imi explica Roza dimensiunea reala a sale-businessului. L-am vazut intr-o zi pe maharu ala de la ANAF, intr-o masina, acu cateva zile. A fost singura data cand am bagat tigarile sub şorţ. De restu nu mi-e frica, maica. Am doi clienti de la Politie, care numai de la mine ia marfa. Nu le iau bani, ca e fuduli si mai leaga. Le dau pe ochi frumosi, ca o mana hraneste pe alta”, mai zice Roza. Te fac boierule un Vinston? Nu e din ala silvar, e adevarat. Daca vrei si o fata in seara asta, dau un telefon si te fac”, indruga Roza poezia ei.
O refuz politicos si ma retrag. La Aparatorii Patriei, o alta Roza ma ia din prima. “Un pachet de tigari, sefu? Ca te vad om cu bani….”
