3. The Big Hole – Africa de Sud
Creată în secolul al XIX-lea de către căutătorii de diamante din Africa de Sud, The Big Hole este, într-un clasament al celor mai mari gropi artificiale din lume, cea de a două creaţie de acest gen, fiind depăşită doar de mina Jagersfontein din aceeaşi ţară. Totul a început în anul 1871, atunci când unul dintre angajaţii fraţilor De Beers a descoperit primul diamant pe locul actualei mine.
De atunci şi până în anul 1914, atunci când mina a fost închisă, peste 50.000 de lucrători au săpat până la o adâncime de un sfert de kilometru, scoţând la suprafaţă aproximativ 3.000 de kilograme de diamante. Uriaşa mină verticală, cu o suprafaţă de 17 hectare, a fost apoi inundată, nivelul apei atingând în prezent 40 de metri adâncime.
Astăzi, autorităţile sud-africane fac eforturi pentru a include The Big Hole pe lista monumentelor aflate în patrimoniul mondial UNESCO. Chiar şi aşa, fosta mină de diamante a devenit în timp una dintre principalele atracţii turistice ale oraşului Kimberly.
4. Lacul ucigaş – Camerun
Nyos, pe numele său adevărat, Lacul ucigaş din Camerun şi-a câştigat acest trist renume după un tragic eveniment care a avut loc în anul 1986. Atunci, localnicii din satul Nyos aflat în apropierea lacului au fost alarmaţi de un zgomot puternic venit din interiorul apelor şi de un puternic cutremur de pământ. Aproape instantaneu, o trombă de apă a ţâşnit din mijlocul lacului iar din acesta s-a ivit un uriaş nor alb cu o lungime de peste 100 de metri, după cum susţin martorii oculari. Imediat după acest episod, animalele şi oamenii au început brusc să îşi piardă cunoştinţa.
Pe o rază de aproximativ 25 de kilometri, nimeni nu a rezistat atacului misteriosului nor, iar dinte sutele de persoane afectate, doar câteva şi-au mai revenit la viaţă. Norul a dispărut după aproximativ 2 zile, lăsând în urmă circa1.700 de victime umane şi un număr aproape duble de animale moarte. Că un sumbru exemplu, din satele Nyos şi Kam, primele localităţi atinse de norul ucigaş, doar patru persoane au supravieţuit.
De atunci lacul şi-a schimbat aspectul, apele odinioară albastre devenind întunecate şi pline de plante moarte, un aspect sinistru care susţine numele de “lac al morţii” dat de localnici lacului Nyos. Se estimează că atunci, din lacul aflat în craterul unui vulcan stins, au fost eliberate în aer circa 1,6 milioane de tone de dioxid de carbon.
Tragica poveste a aprins, însă, imaginaţia amatorilor de turism negru iar lacul a devenit ţinta a numeroşi turişti din toate colţurile lumii.
