“Bag-o pe aia cu Jandarmii e cu noi!”, ii zice tipului cu portavoce, barbatul aflat in spate. Vreo 20 de jandarmi tocmai treceau prin parculetul din fata Interului. Lasa, ma, ii rapunde omul cu portavocea. Jandarmii sa vina sa se plimbe, ca doar de aia ii platesc, mai puncteaza Titularul.
Daca vrei sa iti upgradezi setul de injuraturi colectia iarna-primavara, la Universitate trebuie sa ajungi. Nicaieri sentimentul mortii (plural, Mortilor), al Mamelor si al Sexului, cu toate formele sale din antichitate pana in prezent nu e parca mai actual. Freud si-ar rescrie teoriile, daca ar fi acolo si nu ar fi luat in duba.
La 12 metri in fata Grupului, trei tigani (rromi etc) privesc la nivelul buzunarelor celorlalti. Categorie oprimata, nu indraznesc socialmente sa ridice privirea mai sus. . Isi fac semn din cand in cand, iar unul dintre ei dispare pentru cateva minute. Cand se intoarce, are un zambet ciudat pe fata.
Un batran cu o plasa de MegaImage sta in spatele Grupului, pe o banca. E clar venit din provincie- are o privire mult prea blanda. De unde esti, bunicule?, il intreb cu maxim curaj. Slobozia, taica. Uite biletul de tren, zice, scotand din buzunar un bilet din acela de pensionari. Mai fac si eu un ban, da`am zis sa vin sa vad ce-i aicea inainte sa ma intorc acasa. Si cum vi se pare? Taica, pensia e mica, banii e putini, il inteleg pe Calafat ca s-a luat cu Basescu in gura…Pe cine?, intreb nedumerit. Pe arab taica, pe Calafat. Ca cine se mai ajunge cu banii astazi? Si eu i-as fi spus vreo doua, ca de cand sunt eu pe pamant nu am vazut asa saracie.
Unul dintre rromi ii face iar semn altuia si dispare.
Un tanar care striga ca din gura de sarpe “Jos Basescu”, e luat pe sus de prietena lui care nu e jandarm ‘Hai prostule ca pierdem trenul si mai avem de facut cumparaturi”. Tanarul tace si o urmeaza spasit.
Batranul din Slobozia are chef de vorba. “Pe vremea lui Ceausescu mai furai mai stiai o treaba. Acu mori cu serviciu cu tot”, zice trist. “Ce faceeee? Astia a vandut tot! Gazele le-a dat, petrolul l-a dat, fabricile le-a dat!”, aud o voce in stanga. Un tip la vreo 40 de ani, in geaca rosie trei sferturi se plimba ca un fitil caruia ii lipsea scanteia. Batranul se ridica. “Nu vreau scandal, taica. Ma duc in drumul meu”, zice. Ma ridic si eu si ma indepartez incet de fitilul aprins. Ma asez iar in spatele Titularului cu portavocea.
Cineva din grup scapa niste gaze, aproape lacrimogene. Discrete, silentioase dar eficiente. I-as fi sugerat sa le distribuie mai catre seara, dar era prea tarziu. Fac cativa pasi sa-mi revin.
Din cand in cand grupul izbucneste intr-un “Huoooooo”adresabil oricui. Bine, toti stiu ca ii e adresat lui Basescu, dar e un Huooo atat de impersonal incat te simti personal huiduit cand ii auzi. Cand sa pleci inghetat de frig, un microfon iti rasare in dreptul gurii. “Ati fost si ieri? Cum a fost in confruntarea cu Jandarmii? Va asteptati la violente? Cum veti reactiona daca va vor lua Jandarmii?”Te uiti la femeia din spatele microfonului, ii spuii ca esti un biet gazetar la fel ca ea si o rogi sa te lase in pace. In fond, ai venit sa faci un reportaj, nu sa dai interviuri. Si in timp ce te gandeai ce sa-I mai spui, auzi iar aluziile Grupului la Moarte, Mame, Sex. Zici soptit “Corect” si mergi inapoi spre redactie.
N. red. Autorul nu este in mod automat fan Basescu asa cum nu e nici a priori dusman al lui. Gaseste, la fel ca altii, ca anumite pozitii publice sunt exagerate si ca uneori in Romania se incurca rolul Guvernului cu cel al Presedintelui. Pe romaneste, ca e bine sa stii cand sa taci si cand sa vorbesti. Mai ales cand oala ta fierbe la kilometri departare. Dar unde comunicare nu e, nimic nu e.
Nu spun ca la asta se reduc toate protestele. Spun doar ca asta am trait acolo si asta inteleg sa marturisesc. Intre timp am iesit la o cafea unu unul dintre cetatenii rromi. Urmeaza poveste.
