Domnul Ionescu veni intr-o seara acasa destul de agitat. Auzise ca Popescu, administratorul bloclui in care locuia, urma sa isi treaca in Cartea cu Reguli a Familiei (CRF) -un fel de Constitutie familiala-, un nou concept: deficitul structural al familiei sa nu treaca de 0,5%. “Musai sa ne trecem treaba asta si noi in Constitutia noastra”, isi zise in barba Ionescu, urcand agitat scarile ca sa ii dea cat mai degraba de stire doamnei Ionescu.
De regula, in CRF se treceau chestii generale care trebuie respectate intr-o familie: cine are ultimul cuvant in casa, cand ai dreptul sa ii strigi partenerului “Taci naibii odata ca m-ai innebunit!”, cine se ocupa de caratul gunoiului si ce exceptii pot fi intalnite. Asta cu deficitul n-o mai auzise domnul Ionescu, dar se gandea ca e ceva de bine din moment ce insusi administratorul…
Cand ajunse in apartament, domnul Ionescu ii marturisi doamnei gandul lui cel bun. “Ce-i aia deficit structural draga?”, il intreba doamna Ionescu. Pe moment, domnul Ionescu se bloca. “Asta conteaza acum, ce e ala deficit structural? Important e sa-l aplicam,!!” ii raspunse domnul Ionescu. Dar uite, ca sa nu mori proasta, adauga el, deficitul e distanta dintre cheltuieli si venituri. Cand tu castigi 700 de lei si iti cumperi ca toanta o rochie de 1000 de lei se cheama ca ai si facut un deficit!. Si atunci ce faci? Vii la mine si te milogesti sa iti dau 300 de lei diferenta si imi promiti ca o sa mi-i restitui tu candva. Eu ca prostul, iti dau banii si dupa aia ma ling pe bot de ei, mai zis domnul Ionescu, trist. Fac si eu deficit ca ceea ce la tine e venit, la mine e cheltuiala si de la o vreme devine nesustenabila. De aia avem draga nevoie de un “fiscal compact”.
Doamna Ionescu il privi cu un usor tremurat si-i zise de la obraz: “Pai noi traim pe deficit de cand ne-am luat, de acu 20 de ani, prostule care esti! Ca daca nu aveam pamantul ala al mamicii mele, din care tot mai vindem cate o bucata in fiecare an, de unde ne-am fi platit excursiile in Dubai? Din castigul tau de rahat, si ala taiat in doua de criza? Asa ca ia mai lasa-ma cu deficitele facute de mine, ca te si pocnesc!, zise furioasa d-na Ionescu.
Draga, vezi ca ai incalcat articolul cinci aliniatul doi din Cartea cu Reguli. Nu ai voie sa ma ameninti decat in situatii speciale! Tehnic vorbind, ar trebui sa iti deschid procedura de infringement dar sunt cam obosit. Te notific dimineata, ca sa stii ce te asteapta. Acu` hai sa ne culcam, zise dl Ionescu cu o voce stinsa.
A doua zi de dimineata cand intra in bucatarie, dl. Ionescu isi gasi nevasta facand niste calcule. Ce faci fata la ora asta? Ma uitam pe balance shit-ul familiei. Tu stii ca nu exageram aseara? Mergem pe deficit de 20 de ani! Ne rostogolim luna de luna plata intretinerii si daca nu facem cateva reforme structurale in familie, o sa ajungem ca georgestii.
Georgestii sunt oaia neagra a blocului, care se imprumuta de la toti locatarii fara sa mai dea banii inapoi. Daca cineva se duce sa le ceara restituirea imprumuturilor, Georgescu isi da pantalonii jos si le arata fundul la propriu. Pleaca oamenii scarbiti, jurandu-se sa nu le mai dea niciun ban.
Pe la ora 12, timpul marilor decizii sosise in familia Ionescu. Au scos Cartea cu Reguli din sertar si au completat noua obligatie de indeplinit. “In familia Ionescu nu sunt admise deficite structurale mai mari de 0,5%.” Si acum ce facem?, intreba domnul Ionescu. Nimic, draga, raspunse doamna. Vindem casa alor mei si mergem in Dominicana o luna.