Despre eunuci dicţionarele ne spun că erau: în Orient, bărbaţi castraţi, paznici ai unui harem sau nume dat ofițerilor regilor evrei, însărcinați cu garda camerei acestora sau ofițeri care aveau în grijă garderoba și iatacul împăratului în Imperiul Roman de Răsărit sau la sensul figurat oameni laşi , fricoşi, lipsiţi de energie virilă.
Până a fost descoperită vasectomia, castrarea reprezenta singurul procedeu medical cunoscut pentru înlăturarea fertilităţii unui bărbat. Unii bărbaţi erau castraţi cu forţa, alţii, în schimb, o făceau pentru că erau homosexuali. Timp de secole, şi Biserica Catolică a încurajat această practică barbară. În numele artei, băieţii din corurile bisericeşti se castrau în speranţa că îşi vor conserva vocile subţiri de copii. În ziua de azi, castrări se fac la om doar în caz de accidente, apariţia unor boli sau în cazul operaţiilor de schimbare de sex.
Despre eunuci există legende şi legate de China vremurilor antice. Castrarea se efectua atât sub forma unei pedepse , cât şi ca o onoare – atunci când chinezii ajungeau să slujească în Serviciul Imperial. Spre sfârşitul dinastiei Ming, în China se aflau aproximativ 70.000 de eunuci in serviciul Palatului Imperial. Prin această metodă bărbatul îşi focaliza energia în alte domenii, în cazul de faţă, apararea Imperiului.
Dar şi în ziua de astăzi se mai practică acest ritual chinezii considerând că astfel devin mai puternici.
