Unul dintre avantajele unei astfel de prietenii ar fi faptul că vă cunoaşteţi foarte bine şi aţi fi în măsură să vă fiţi prieteni adevăraţi – adică, să vă criticaţi când e cazul, să vă fiţi sprijin la nevoie şi să vă puteţi sfătui cu adevărat, în cunoştinţă de cauza. Dezavantajul este evident: tocmai din cauză că aţi eşuat în relaţia de cuplu, există riscul de a nu putea să depăşiţi momentul rupturii.
Aceasta că să nu mai vorbim despre sentimentul de gelozie care, deşi nu-şi mai are sensul, ar putea apărea atunci când unul dintre voi cunoaşte pe altcineva şi începe o nouă relaţie sentimentală. Pentru că tot vorbim despre prietenie, ar fi recomandabil să fiţi cât se poate de sinceri unul cu altul; în cazul în care sunteţi încă posesivi, este bine să mai rariti întâlnirile, măcar pentru un interval asupra căruia să cădeţi împreună de acord.
Pe de altă parte însă, chiar şi în eventualitatea în care vă despărţiţi în mod civilizat, să nu faci greşeală de a-ţi imagina că poţi trece imediat la noul stadiu al relaţiei voastre. Unul dintre cele mai importante aspecte este acela de a va acordă o perioadă pe care psihologii o numesc “doliu”.
Este natural să simţi nevoia să jeleşti sfârşitul relaţiei; de asemenea, sunt inerente resentimentele (doar ţi-a fost rănit orgoliul, în definitiv) şi senzaţia acută de umilinţă. Nu încerca să “arzi” etapele; fiecare stadiu îşi are rolul sau şi, mai mult decât oricând, este momentul să-ţi acorzi un răgaz pentru a te linişti şi a privi lucrurile dintr-o altă perspectivă.
Nu mai readuce vorba despre ceea ce s-a întâmplat între voi; tot ceea ce trebuia să se spună, probabil că s-a spus. Iar dacă nu, poate că oricum este prea târziu. Menţine conversaţia pe un ton lejer şi nu lungi prea mult discuţia. Acesta a fost primul pas. Cu timpul, ţi se va părea firesc să staţi de vorbă despre câte în lună şi în stele, să vă daţi sfaturi şi, de ce nu, să ieşiţi în oraş cu prietenii comuni.
