Mai grave decât orice alte forme de infidelitate, chiar şi decât aventurile pasagere sau decât iubirile one night stand, relaţiile paralele sunt cele care rănesc cel mai tare partenerul trădat. De ce? Pentru că înseamnă mai mult decât o simplă aventură sau o rătăcire de moment, implică sentimente similare celor manifestate în relaţia considerată oficială, presupun o viaţă de cuplu trăită în paralel cu o alta.
M-a impresionat mărturisirea unei persoane de pe un oarecare forum în speranţa primirii unui sfat care ar putea să o ajute să scape din plasa în care s-a agăţat singură. Prinsă între două mari iubiri, nu putea să renunţe la nici una. Avea o relaţie de câţiva ani cu un bărbat pe care îl iubea, însă în urmă cu un an a cunoscut pe un altul care i-a întors lumea pe dos. Deşi conştientă că ar apuca-o pe un drum fără cale de întoarcere, mărturisea că, din prea multă iubire sau din prea mult egoism, nu se simte capabilă să renunţe la vreunul dintre ei. Şi o să continue să se întâlnească cu ambii până când sentimentele sale se vor concretiza. Când o să mă pot decide pentru pentru unul dintre ei?, se întreba.
Nu ştiu cât de mulţi sunt cei care au curajul sau nebunia de a se aventura într-o astfel de relaţie sau mai bine zis în astfel de relaţii, dar oare în dragoste şi-n război este chiar totul permis? Sabia lui Damocles atârnă deasupra unor astfel de relaţii. Pericolul de a fi descoperit sau de a comite o greşeală, cât de mică, care i-ar putea aduce condamnarea este iminent. Mai devreme sau mai târziu adevărul va ieşi la suprafaţa, iar părţile implicate vor avea de suferit. Este adevărat că şi crizele care intervin într-o relaţie, comunicarea deficitară sau insuficienţa împing de multe ori spre vâltoarea unei relaţii paralele. Te agăţi de relaţiile paralele atunci când în relaţia actuală, unele lucruri nu sunt cum ţi-ai dori tu. Putem însă face din acest motiv scuza ideală de a-i înşela pe ceilalţi şi de te înşela pe tine însăţi?
Este adevărat că percepţia socială asupra relaţiei de cuplu şi implicit asupra formării cuplului sau asupra despărţirii a avut mult de suferit, însă dincolo de aceste modificări notabile, rămâne un adevăr general valabil. Indiferent de felul în care evoluează relaţiile interumane, o relaţie de cuplu adevărată nu poate funcţiona decât în condiţiile în care ea se bazează pe nişte principii vechi de când lumea. O relaţie se întemeiază pe sentimente de dragoste, pe prieteni, pe afinităţi împărtăşit, pe suport afectiv, pe împărţirea de responsabilităţi, pe formarea de tabieturi, pe obiceiuri specifice fiecărei perechi în parte. Fiecare cuplu şi-a construit propriul set de reguli. Mă întreb în aceste condiţii, cum te poţi împarţi între două relaţii când numai una singură cere aproape totul de la tine?
