Peste 50% din pierderea locurilor de munca din perioada 2008-2010 sunt datorate indatorarii anterioare (si excesive) a populatiei, care nu a mai permis consumul, ducand la o ajustare a productiei de marfuri prin taierile de cheltuieli si inchideri de companii. Treaba pare oarecum paradoxala: zambetul bunastarii aduce dupa el lacrimi si suspine. Daca ne uitam pe regiuni si tipuri de business, o sa vedem ca cele mai multe locuri de munca s-au pierdut in sectorul non-tradables. In paranteza fie spus, am aruncat o privire si asupra obsedantului efect Balassa Samuelson, confirmandu-se ca diferenţialul de productivitate dintre România şi zona euro explică in mod consistent aprecierea cursului real (între 1,4 şi 2,9 puncte procentuale pe an în perioada 1995 – 2003). După 1999, conform rezultatelor empirice, s-a înregistrat o accentuare a acestui efect.
Detalii, in lucrarea lui Codirlasu si Chidesciuc. Dar sa revenim.
Gradul înalt de îndatorare si pozitia valutara scurta importanta – principalele vulnerabilitati ale sectorului populatiei – desi si-au temperat evolutiile negative în 2010, se mentin la un nivel care reclama monitorizare atenta (si eventuale masuri suplimentare de remediere), iar pe termen mediu eforturi din partea sectorului institutiilor de credit de crestere a gradului de cultura financiara a populatiei si schimbarea modelului de desfasurare a activitatii bancare, cu accent mai mare pe creditarea sectorului companiilor din mediul privat. Capacitatea populatiei de onorare a serviciului datoriei a continuat sa se reduca. Fraza e din Raportul de Stabilitate pe 2011 al BNR
În zonele in care a existat un boom imobiliar mai ridicat (Capitala plus cateva dintre marile orase), ponderea datoriilor in venit a crescut exponential- era normal, toti voiau case si masini, iar bancile ii serveau cu ochii inchisi (desi, ca sa fiu corect, doar cu un singur ochi inchis, ca piratii). In Ardeal si Banat, oamenii au parut cei mai cumpatati (in medie).
S-o luam babeste. Oamenii s-au trezit cu un robinet de bani in fatza. Nu au rezistat, frustrarile erau prea mari. De la aspiratoare pana la vile si terenuri, aproape orice se cumpara. Prin credit, adica acceptand sa platim azi cu ceea ce am putea castiga maine. Cand criza a venit, veniturile au cam inghetat. Mai mult, bancile au marit dobanzile la credite, urcand povara datoriei (nu mai vorbim despre cursul de schimb care a contribuit cu circa o treime la cresterea ratelor).
Inghetandu-si cheltuielile, oamenii au oprit orice cheltuiala planificata dar ne-necesara. Productia a incetinit, firmele au inceput sa caute alte solutii pentru a rezista, dar una dintre primele gasite a fost a incetinirii productiei si ajustarea personalului, in scadere. Azi, nivelurile scăzute ale consumului reprezinta o povara majora a intregii Eurozone.
In ciuda tuturor rigiditatilor in economia noastra, atunci cand domnul Ionescu din Tulcea decide sa isi reduca consumul de carne de curcan, afectat nu va fi doar proprietarul magazinului care ii furnizeaza pretioasa carne, ci si producatorul, distribuitorul si vanzatorul de la raft. Daca se strang 100.000 de Ionesti, efectul e similar unui bank-run, doar ca asistam acum la un turkey-run.
- Ce se poate face?
Datele grafice pentru perioada 2009-2011 nu le pot afisa decat dupa 1.12.2011 (conventie cu firma care mi le furnizeaza). Politiile fiscale pe care Guvernul le-a aplicat pana acum nu au avut decat acelasi efect prociclic de care nu era musai nevoie. Nu acum. Orgoliile politice sunt si ele mult prea mari pentru a accepta ca ai elaborat politici gresite sau pentru a coagula ceea ce e bun in gandirea economica actuala. Avem oameni extrem de inteligenti cucare ne laudam, dar care nu sunt in stare sa se adune toti intr-o camera pentru a gasi solutii.
Una peste alta, solutiile Romaniei la criza constau in taieri. A te ascunde dupa copac nu inseamna in mod necesar ca masina care se indreapta spre tine nu te va lovi. Si nici ca acel copac nu iti va pica fix in capul tau.
Revin mai tarziu