Conform unor studii realizate, ne este arătat că într-un cuplu se spune,în medie o minciună la 20 de minute. ” Tocmai te sunam, dar mi-ai luat-o tu înainte”, “Da, ai dreptate, ai slăbit”, “Şi mie îmi era dor de tine”.Acestea sunt doar unele dintre minciunile pe care probabil toate dintre noi le-am zis la un moment dat.
Minciuna este tot minciună, fie că este tipica “minciunică folositoare”, “minciună grosolană” sau “minciună gravă”. Şi mai surprinzător este faptul că miciuna este omniprezentă în viaţa tuturor. Din păcate, te obişnuieşti cu ea încă din copilărie, într-un stadiu mult mai inofensiv ce-i drept, iar la maturitate, în cuplu, mulţi ajung să creadă că este ceva firesc să evite situaţii tensionate sau jenante printr-o minciună.
Minţim pentru că funcţionează. Şi funcţionează pentru că mulţi preferă comoditatea unei posibile minciuni decât duritatea adevărului. În anumite cazuri, minţim pentru că astfel avem un avantaj faţă de o altă persoană. Există o mulţime de motive, însă motivul principal chiar şi în cuplu este acela că minciuna este o tactică socială prin care reuşim de multe ori să obţinem ceea ce dorim.
„Iubirea este un sentiment care dă frumuseţe vieţii, cu condiţia ca ea să nu fie singurul tel şi singură preocupare a omului, pentru că fericirea nu constă în iubire, ci în adevăr.” S.Cucu
De fapt, minţind pentru a nu suferi, nu facem decât să întoarcem împotrivă noastră răul produs de minciună. Iubirea este o relaţie bazată pe adevăr, pe sinceritate. Orice minciună între doi parteneri de cuplu provoacă o suferinţă greu de îndurat pentru unii.
Dacă în relaţia de iubire se foloseşte minciuna, trăinicia legăturii partenerilor va fi profund afectată, iar dacă relaţia este la primii paşi şi unul dintre parteneri va minţi, această relaţie nu va avea finalul dorit. Se spune că dragostea e oarbă. În relaţia de cuplu în care s-a investit multă iubire, cel minţit va suferi o mare decepţie din cauza nivelului mare de încredere acordat partenerului de cuplu, simţindu-se trădat.
Unii spun că a minţi este necesar. Necesar pentru cine, pentru cel care minte sau pentru cel minţit? Într-o relaţie, a spune adevărul poate să nu fie ceea ce partenerul îşi doreşte, deşi afirmă acest lucru. Ne place să fim minţiţi frumos, ne place să creăm scenarii pentru a ne susţine minciuna. Dar orice scenariu, oricât de frumos ar îmbrăca minciuna, va fi tot un scenariu fals având ca esenţă un neadevăr.
Pentru ca o relaţie să fie bazată pe sinceritate, începutul ei trebuie să fie de asemenea unul deschis. În fond, o relaţie de dragoste înseamnă printre altele şi acceptarea celui de lângă noi aşa cum este, cu bune şi cu rele. Un “tablou atractiv” dar fals, la început, înseamnă dezamăgirea de mai târziu.
Minciuna strică şi cea mai frumoasă relaţie, iar faptul că produce suferinţă face ca pe lângă ruperea relaţiei, să apăra şi durerea de iubire trădată. Însă decât o relaţie bazată pe minciună, mai bine în afară relaţiei. Aşa vom putea privi înapoi şi să vedem unde am greşit şi vom şti în altă relaţie ce să cerem noului partener.
Minciuna duce la falsitate şi la o personalitate dublă.
Fiind minţită sau minţind tu însăţi constant, vei avea o impresie falsă asupra relaţiei tale şi a felului în care eşti percepută nu doar de partener ci şi de întreaga societate. Mai mult decât atât, nu vei înţelege niciodată cine eşti cu adevărat ca om în raport cu cei din jurul tău şi nu vei ştii niciodată ce îţi doreşti cu adevărat.
Cel mai mare risc pe care ţi-l asumi atunci când minţi, este acela de a fisura relaţia, de a pierde încrederea partenerului şi totodată, chiar şi pe el.
Există totuşi şi mici beneficii în privinţa minciunilor. Este vorba despre minciunile folositoare la care apelezi când vrei să îi ascunzi partenerului lucruri minore dar care l-ar putea supără şi mai tare în condiţiile în care acesta are o problemă de sănătate sau a avut o zi grea la servici. Un alt exemplu de minciună folositoare este aprecierea aspectului fizic al celui de lângă ţine atunci când acesta este nemulţumit de ceea ce vede în oglindă.
Modificarea şi îmbunătăţirea prin minciuna a propriei imagini nu este un obicei sănătos şi corect, însă cu siguranţă este un obicei care îi ajută pe mulţi să treacă peste tumultul cotidian şi să îşi protejeze imaginea despre sine.
Concluzia este una singură: pentru a fi o persoană echilibrată şi pentru a te bucură de o relaţie frumoasă de cuplu, trebuie să cunoşti limita între o minciună nevinovată şi una care poate deveni o problemă. Este de apreciat să vrei să îţi protejezi partenerul de un mic disconfort însă este de blamat să îi trădezi încrederea şi dragostea cu minciuni mai grave.
