Dacă realizaţi că nu aveţi curaj să-l refuzaţi fără să vă simţiţi vinovat – pe un coleg care abuzează de bunăvoinţa voastră, sau dacă realizaţi că nu faceţi faţă unui şef agresiv, e timpul să învăţaţi să comunicaţi în mod asertiv.
Persoanele anxioase se comportă non-asertiv pentru că şi-au format o imagine de sine de persoane amabile, gata să facă pe plac oricui. Ele nu-şi exprimă în mod deschis solicitările, pentru a nu deteriora relaţia cu partenerul, de care se simt dependente.
Conceptul de asertivitate, relativ nou în societatea românească, este “importat” de la americani şi înseamnă, în principiu, a spune “nu” fără să te simţi vinovat. Mai nuanţat, comunicarea asertivă este cea prin care spui ceea ce ai de spus, în mod ferm, spontan, sincer şi direct, păstrându-ţi demnitatea şi drepturile şi, în acelaşi timp, fără să-l jigneşti pe celălalt – deci fără să-l ataci ca persoană, ci referindu-te strict la comportamentul său din acel moment.
Asertivitatea nu este un comportament natural, cu care ne naştem. Oamenii se comportă şi comunică în funcţie de cele două reacţii primare – de fugă sau luptă – în mod submisiv sau agresiv. În mod natural, ne comportăm şi comunicăm submisiv sau agresiv; asertivitatea este un comportament şi un mod de comunicare educat,deci o abilitate care trebuie cunoscută şi apoi exersată.
Comportamentul asertiv este mult mai aproape de cel agresiv, dar se diferenţiază de comportamentul agresiv prin faptul că nu încalcă drepturile şi libertăţile celuilalt. De asemenea, comportamentul asertiv analizează comportamentul celuilalt şi nu persoana lui.
De exemplu, un manager care intră în birou şi le spune oamenilor săi: “Sunt nemulţumit că nu aţi atins ţintele pe care vi le-am stabilit. Ce s-a întâmplat?”, se comportă asertiv, iar un manager care spune: “Normal. Pleacă omul o zi şi nu mai face nimeni nimic. Idioţilor!”, are un comportament agresiv.
Oamenii al căror comportament natural este submisiv sunt şi cei care reuşesc cel mai greu să comunice asertiv, fiindcă le este teamă tot timpul şi nu au curajul să abordeze un mod de comunicare atât de îndepărtat şi de contrar comportamentului lor natural.Ei sunt genul de angajaţi care, atunci când sunt încărcaţi cu sarcini suplimentare, spun de fiecare dată: “Bine, o fac şi pe asta” sau “Îmi cer scuze că nu am reuşit să finalizez tot”, le va fi foarte greu să-i spună şefului: “Uite, raportul acesta trebuia făcut de altcineva şi mi l-ai dat mie. Eu mi-am îndeplinit sarcinile pe care le am conform fişei postului. Este a cincea oară când îmi dai să fac rapoarte pe care nu ar trebui să le fac eu. Dacă nu face parte din atribuţiile mele, de ce mă cerţi tot pe mine?”.
Ca să putem deveni asertivi, trebuie să trecem printr-un pas obligatoriu: să învăţăm să comunicăm. Comunicarea înseamnă mai mult decât transmiterea unui mesaj,înseamnă transmitere,recepţie şi feedback aceasta este comunicarea completă.
Prima mare barieră în comunicare este faptul că nu reuşim să exprimăm ceea ce gândim prin cuvinte sau prin limbajul non verbal.În comunicare nu contează ce spunem noi, contează ceea ce a înţeles receptorul,acesta este lucrul cel mai important în comunicare. Scopul pentru care comunicăm nu este să transmitem un mesaj, ci să primim un răspuns sau să obţinem un rezultat: o schimbare de atitudine, de comportament, o modificare a stării actuale etc., iar receptorul se comportă ulterior în funcţie de ceea ce a înţeles, nu în funcţie de ceea ce i-am spus.
Pentru a învăţa comportamentul asertiv trebuie să începeţi să conştientizaţi faptul că aveţi faţă de ceilalţi un set de drepturi pe care trebuie să vi le susţineţi. De asemenea, fiindcă a fi asertiv nu înseamnă să fii agresiv, trebuie să conştientizaţi faptul că şi ceilalţi, la rândul lor, au aceleaşi drepturi, de care trebuie să ţineţi cont.
Comportamentul asertiv este calea de mijloc între cele două extreme: supunerea şi agresivitatea. Asta implică să ne exprimăm deschis sentimentele şi să spunem ceea ce gândim şi simţim cu o atitudine sinceră, onestă, fără să încercăm să-i constrângem în vre-un fel pe ceilalţi şi fără să-i manipulăm sentimental pozând în rolul de victimă.
Scuzele exagerate te arată nesigură şi vulnerabilă. Evită să te culpabilizezi fără rost. Dacă relaţia este importantă pentru tine, poţi preciza limitele refuzului şi eventual motivele pentru care iei o asemenea hotărâre.
Chiar dacă este dificil să devii asertiv, beneficiile unui asemenea comportament merită tot efortul.În primul rând, obţinem lucrurile la care avem dreptul, iar în al doilea rând evităm disconfortul şi sentimentul de vinovăţie pe care-l avem când spunem “nu”. Un alt beneficiu al comportamentului asertiv este faptul că ne creşte încrederea în noi înşine şi auto respectul.
