Probabil cea mai faimoasă personalitate amerindiană din istoria Americii de Nord, cel pe care oamenii săi l-au numit Thashunke Witko (Calul său este Nebun sau Calul său este Narăvaş, în traducere aproximativă) nu a fost doar o legendară căpetenie a siouxilor din triburile Lakota Oglala, ci şi unul dintre cei mai mari luptători pentru libertate din toate timpurile.
Viaţa sa pare desprinsă dintr-un screnariu de film bun sau din străvechile legende cu eroi, luptători şi martiri. Cu toate acestea, toate evenimentele vieţii sale tumultuoase au fost pe deplin adevărate, consemnate în istoria recentă a Statelor Unite ale Americii.
Data exactă a naşterii sale nu este nici în prezent foarte clară, Crazy Horse s-ar născut undeva între anii 1840-1845, o parte a biografilor săi înclinând spre toamna anului 1840, copilul care avea mai apoi să umilească armata americană, venind pe lume pe malul de sud al rîului Cheyenne.
Precum toţi copii sioux, viitorul Cal Nebun a primit un alt nume iniţial. Imediat după naştere mama sa l-a numit “Păr Creţ”. Pe baza temperamentului înflăcărat şi al curajului nativ, tovarăşii săi l-au numit Cal Nebun, imediat după ce viitoarea căpetenie războinică intrase în adolescenţă. A fost un spirit neîmblânzirt şi generos care a dat o mare atenţie viziunilor extatice care i-au marcat existenţa.
Între anii 1850-1860, reputaţia de mare luptător a tânărului Crazy Horse a crescut semnificativ în rândurile sioxilor din triburile Lakota. Prima sa victimă a fost un războinic din triburile Shoshone, care se făcuse vinovat de uciderea unei femei Lakota.
Ulterior Calul Nebun avea să se remarce în numeroasele încăierări între sioucşii Lakota şi duşmanii lor tradiţionali din triburile Crow, Shoshone, Pawnee, Blackfeet şi Arikara.
Capacităţile sale de lider, precum şi ispiraţia sa de tactician militar desăvârşit au dus la o ambuscadă de legendă, în care Crazy Horse, întovărăşit de doar 6 războinici Lakota şi Cheyenne au atras într-o cursă magistrală un corp expediţionar compus din 53 d einfanterişti şi 27 de cavalerişti conduşi de căpitanul William Fetterman. Nu a scăpat nici unul.
Crazy Horse avea să devină pentru naţiunea Sioux, ce a fost Avram Iancu pentru moţii noştri din Apuseni, Marko Kraljevic pentru sârbi sau William Wallace pentru scoţieni, un erou fără egal, iubit şi respectat, a cărui memorie este şi astăzi onorată. A participat plin de eroism la Marele Război Sioux dintre anii 1876-1877, care s-a dovedit a fi una dintre cele mai ruşinoase pagini ale istoriei Statelor Unite.
Cea mai mare victorie a Calului Nebun a fost cea de la Little Big Horn, când oamenii săi înarmaţi rudimentar au reuşit un rezultat istoric în care toată Divizia 7 de cavalerie, inclusiv arogantul general Custer au fost ucişi. Pe baza informaţiilor survenite de la Micul Soldat şi Omul Apei, un războinic sioux şi altul Arapaho, Crazy Horse a fost cel mai brav om de pe câmpul de luptă scăpând aproape miraculos de toate gloanţele soldaşilor americani. Din nefericire, steaua sa norocoasă urma să pălească curând.Într-o dovadă de eroism şi sacrificiu, Crazy Horse a decis să se predea în schimbul protejării oamenilor săi.
Crazy Horse a fost făcut prizonier, dar a beneficiat de o libertate relativă.I-a fost înscenată însă o evadare, în urma căreia legendara căpetenie a fost înjunghiată pe la spate.
Autorităţile americane înpreună cu comunităţile amerindiene au dorit să lase moştenire omeniri cea mai mare statuie din lume, în urma unui proiect gigantic care se doreşte a fi un gest istoric reparatoriu şi reconciliator.Aşa a luat naştere grandiosul proiect denumit Crazy Horse Memorial, o sculptura in situ în celebrele Black Hills din Dakota de Sud. Sculptura il onorează pe Crazy Horse, reprezentat călare şi arătând spre orizont cu mâna dreaptă întinsă.
