Se spune că dragostea nu ţine cont de astfel de factori externi: vârsta, situaţia financiară, gura lumii. Dar despre dragoste, în general, se polemizează foarte mult. De la teorie până la practică, însă, este drum lung.
Persoanele care aleg să se implice într-o relaţie unde diferenţă de vârstă este destul de mare, se pot confruntă cu un zid de prejudecăţi. Familia, prietenii, societatea în general îi cataloghează pe aceştia pe următoarele secţiuni: aventurieri, materialişti, don juani, întreţinuţi.
Un cuplu trainic are la bază ceva mai mulţi factori decât dragostea. Într-adevăr, iubirea este motoraşul care pune ansamblul în funcţiune. Dar mai avem nevoie şi de nişte uleiuri fermecate cu care să ungem balamalele pe ici pe colo.
Vorbim aici despre raportul în care cei doi: el şi ea, se completează unul pe altul şi ajung la formula magică: planuri de viitor, aşteptări de la viaţă, vacanţe împreună, compromisurile pe care fiecare este dispus să le facă, sistemul de valori aferent fiecărei personalităţi.
Statisticile arată că, atunci când se căsătoresc, bărbaţii sunt, în medie, cu doi ani mai în vârstă decât partenerele lor. Dar când diferenţă creşte până la aproximativ 20 de ani, ea începe să devină un obstacol insurmontabil în alegerea partenerului. Iar cele mai multe persoane preferă să întoarcă spatele emoţiilor decât să se implice într-o astfel de relaţie.
Tinerii preferă să îşi aleagă un partener de vârstă similară, în timp ce persoanele care se căsătoresc mai târziu ori sunt la a două căsătorie, nu mai acordă atât de multă atenţie vârstei şi, prin urmare, diferenţele pot creşte.
Cu siguranţă, un factor mai important decât vârsta partenerilor ar fi maturitatea acestora. Există persoane care au, de exemplu, 50 de ani, dar maturitatea lor este echivalentă cu cea a unei persoane de 30. Nivelul de percepere a lucrurilor şi viziunea asupra vieţii este influenţată şi de experienţa de viaţă, mediul social, condiţii, etc.
La un moment dat, într-o relaţie stabilă intervine întotdeauna perspectiva asupra vieţii: căsătoria, întemeierea unei familii, concentrarea asupra carierei în detrimentul vieţii personale, dedicarea timpului pentru călătorii, etc. În momentul în care există o neconcordanţă în aspectele definitorii ale vieţii cuiva, este posibil ca diferenţa de vârstă să fie aspectul cel mai uşor de confruntat şi acceptat.
Se spune că dragostea învinge orice. Dacă aveţi o comunicare deosebită şi o legătură puternică, atunci deja aţi parcurs jumătate din drum. Discutaţi despre voi doi cu sinceritate şi încercaţi să aflaţi unde vă situaţi, ce vă doriţi de la viaţă şi ce aşteptări aveţi unul de la celălalt. O legătură puternică şi o motivaţie suficientă vă poate ajuta să treceţi mai uşor peste răutăţile care pot apărea pe parcurs.
Cel mai important lucru este ca fiecare să înveţe să spună mai degrabă ce simte el decât ce crede că simte celălalt. În acest fel, pe de o parte se consolidează relaţia, fiecare cunoscându-l mai bine pe celălalt, pe de altă parte fiecare îşi lămureşte mai bine complexele şi le rezolvă în mod constructiv.
Dincolo de diferenţa de vârstă şi de toate celelalte diferenţe, un cuplu este un cuplu. Poate că fiecare a găsit acolo ceea ce îşi doreşte: încredere, frumuseţe, afecţiune, putere, comunicare. Sau orice altceva ce poate fi important. Dacă nu pierd din vedere acest lucru, partenerii pot folosi slăbiciunile lor în avantajul relaţiei, făcând-o mai stabilă şi mai puternică.
Vârsta nu este un factor de luat în seamă într-o relaţie, atâta timp cât găsiţi o undă de comunicare comună. O undă care să bată pe termen lung, dacă vă puneţi problema unei relaţii de durată, fiindcă în caz contrar, mai devreme sau mai târziu, discrepanţele de ordin ideal îşi vor spune cuvântul.
