Oraşul a fost fondat în 1862 în jurul unei mine de nitraţi din La Palma, deşi denumirea de Humbersone nu a venit odată cu înfiinţarea sa, ci mult mai târziu, în 1925, când a fost botezat cu numele managerului minei, care a adus prosperitatea aşezării.
Atât Humbersone, cât şi Santa Laura, oraşul învecinat, au profitat la maximum de perioada în care comerţul cu nitraţi era la mare căutare. În vremurile lor bune, oraşele se întreţineau de pe urma mineritului şi a centrului de procesare, foarte activ în anii ’30 şi ’40.
Nitraţii reprezentau un ingredient esenţial în componenţa îngrăşămintelor, însă odată cu obţinerea salpetrului, unsubstitut sintetic mult mai ieftin, perioada de aur a celor două oraşe a început să se apropie de sfârşit. Activitatea mineritului a alunecat pe o pantă descendentă şi, odată cu diminuarea cererii, Humberstone şi Santa Laura au intrat într-un lung şi sigur declin. Locuitorii au început să abandoneze oraşele, puţin câte puţin, plecacand în căutarea unei vieţi mai bune. Pe nesimţite aproape, oraşele s-au golit.
Doar trei decade au fost necesare pentru ca cele două aşezări, odată prospere şi pline de viaţă, să se transforme în oraşe-fantomă. Acestea au rămas aproape nemişcate de când ultimii locuitorii s-au mutat în alte oraşe, mai norocoase. Nisipul uscat al deşertului trece cu uşurinţă prin şcoli şi teatre abandonate.
Chiar şi în fabrici, maşinăriile uzate amintesc de muncitorii care le mânuiau odinioară, iar casele, mai dărăpănate, încă se încăpăţânează să rămână în picioare. Însă, povestea celor două aşezări nu se opreşte aici. În 1970, guvernul din Chile a declarat atât Humberstone, cât şi Santa Laura, monumente naţionale, iar în 2005, acestea au fost incluse în World Heritage Sites de către UNESCO.
