Suntem atat de acaparati de problemele vietii de zi cu zi incat credinta a devenit un accesoriu spiritual de care ne aducem aminte cu ocazia diverselor sarbatori religioase. Am ajuns sa nu mai credem in nimic dar nici atei sa nu fim. Parca ne-am golit de credinta.Desi conotatiile acesteia sunt de natura religioasa sau spirituala eu voi face referire la la credinta pura. As dori sa va impartasesc povestea unei tinere femei , Sara pe numele ei .Fara a ne interesa de maruntisurile vietii ei va voi povesti cum si-a pierdut si regasit intrun tarziu credinta. Sara este o mama singura care se lupta pentru a asigura fiului ei o viata mai buna.
De-a lungul timpului confruntandu-se cu probleme si mari dificultati ea si-a pierdut credinta in Dumnezeu si oameni .La un moment dat ea s-a indragostit nebuneste . A crezut ca el este alesul. In sfarsit a crezut ca are noroc in viata.A reanceput sa redescopere dragostea, sa creada in oameni.Fericirea nu a fost de lunga durata. A fost din nou tradata de viata si oameni. Alesul inimii ei s-a dovedit a fi o alta persoana decat ceea ce spera Sara. O experienta urata care a provocat tristete si durere in sufletul femeii dar si al fiului ei. Tocmai aceasta experienta a facut-o sa-si redescopere credinta.
A fost o revelatie , o iluminare a spiritului .Sara s-a decis sa uite perioada in care a infruntat vati fara credinta.
Suferinta a devenit o sarbatoare a credintei regasite. Credinta a fost cel mai mare cadou pe care viata i la facut.Acum Sara infrunta greutatile vietii cu zambetul pe buze ajutata de puterea pe care credinta i-o da. Pana la urma se intampla lucruri rele pentru un motiv bun.
Poveste Sarei este plina de invataminte: Viata este plina de suisuri si coborasuri , nu putem sa
Schimbam lucrurile rele pe care le traim cu unele bune, dar trebuie sa ne pastram credinta pentru a infrunta greutatile vietii cu sufletul curat.
