Vinerea sau ziua careia i s-a dat omorul

Voi ce faceti vinerea? Cum ginditi vinerea?
Eu asa gandesc vinerea:

Vinerea a fost scoasa din calendar pe usa din spate. Incet-incet, dupa ora 12 nu mai are nimeni chef de gesturi.
O paralizie fara leac se aseaza pe teritorii largi de minte si lume. Dupa ora 18 incep betiile. Fara masura. Agatzamentele cu logica la pamint.
Incep chefurile jucind pe sticle golite si trupuri hamesite si anonime. Vinerea e bagata-n buzunar, dispare fara solemnitate.

E o vagauna a hahaiturilor si orgasmelor simulate.
Sintem contemporani cu totii, recentzi ca niste smeura tinuta la congelator si scoasa spre a fi dezghetata instant. Cine are rabdare?

Concurenta singura! e cine se dezgheata-destrabaleaza mai repede, cine incape in masca mai repede.
Caci mintile ne sint ravasite de imagini de vedete de iutub. Si ne asezam cracanate ca ele, picior peste picior ca ele, si ne luam masca, “poze” de baligi uscate.
Oameni? Da. Noi. Stam stilciti in poze ce nu ne apartin.
In gesturi ce nu ne amintesc de nimic. Maretie goala de papusi stricate. Paradis lovit peste bot, cu dintii insirati pe masa vomata.
Vrem modele. Cum sa ne tinem geanta, nodul la cravata, piciorul peste picior, vorbitul fara s-ascultam,
purtatul miinilor prin par ori peste gura, de mers la toaleta, de trait dramolete inchipuite. Ne hranim din “furatul”de imagine. Dupa ce imagine am mirosit, mincat,
trait o saptamina intreaga, iata-ne umblind in carne cu “fumuri” de-astea. Iata-ne imitind ca maimutele electrocutate. Vinerea. Ce zi a imitatorilor ieftini!

Nu exista bucata de suflet ori de trup nestapinit de xeroxuri eronate.
Inspaimintatoare vinere tirindu-si clonele betive spre apus.

O zi in care doar amnezia si iubirea traiesc o iubire interzisa. Impreunare careia nici una, nici cealalta nu stiu ce cauta, nu stiu ce gasesc, nu-si vad rostul.
de EUGEN ISTODOR