Am citit recent un articol despre iertare. In respectivul articol autorul sustinea ca de fapt uneori nu ar trebui sa-i iertam pe toti cei ce ne-au facut rau. Dupa o neplacuta introspectie avand ca subiect pe cei ce mi-au facut rau sau mi-au provocat neplaceri de-a lungul vietii si ce simt pentru fiecare dintre ei. Scurta trecere in revista a unor astfel de momente a fost pentru mine extrem de neplacuta . Chiar daca pe unii i-am iertat am constatat ca ,traiesc cu o furie nedefinita in suflet.Nu constientizam ca s-a transformat in ura. Da stiu ca a ura este ceva reprobabil , ca are o doza consistenta de negativism si ca este un sentiment urat.
In timp ce rememoram si analizam in parte fiecare rau ce mi-a fost facut am constatat ca imi crestea tensiunea doar amintindu-mi de respectivele persoane. Nu am putut trece peste acele intamplari. Nu am putut uita emotiile negative pe care le-am trait .Suferinta si durerea nu s-au estompat , sunt inca vii in sufletul meu. Poate ca din aceste motive nu i-am iertat. Si nu cred ca-i voi ierta vreodata. Nu merita! Dilema mea este de natura morala mai cu seama ca o astfel de atitudine nu este deloc eliberatoare de negativism din maniera de abordare a unui cretin.
Putem oare , fara sa fim ipocriti , sa stergem cu buretele amintirea intamplarilor urate din viata noastra? Este destul de dificil , mai ales daca adeseori ne mai intersectam drumurile cu persoanele care ne-au provocat nelaceri in trecut.
Adeseori suntem stapaniti de suspiciune fata de cei din jurul nostru pastrand in suflet aminirirea dureroasa a suferintei provocate de unii dintre semenii nostrii.
A ierta reprezinta o eliberare de povara negativa a urii si te scapa de stresul intalnirii cu persoanele care ti-au gresit in trecut.
Doar spune cuvintele „Te iert” pentru cineva pe care il urasti şi te elibera.de ura.
Am citit recent un articol despre iertare. In respectivul articol autorul sustinea ca de fapt uneori nu ar trebui sa-i iertam pe toti cei ce ne-au facut rau. Dupa o neplacuta introspectie avand ca subiect pe cei ce mi-au facut rau sau mi-au provocat neplaceri de-a lungul vietii si ce simt pentru fiecare dintre ei. Scurta trecere in revista a unor astfel de momente a fost pentru mine extrem de neplacuta . Chiar daca pe unii i-am iertat am constatat ca ,traiesc cu o furie nedefinita in suflet.Nu constientizam ca s-a transformat in ura. Da stiu ca a ura este ceva reprobabil , ca are o doza consistenta de negativism si ca este un sentiment urat.
In timp ce rememoram si analizam in parte fiecare rau ce mi-a fost facut am constatat ca imi crestea tensiunea doar amintindu-mi de respectivele persoane. Nu am putut trece peste acele intamplari. Nu am putut uita emotiile negative pe care le-am trait .Suferinta si durerea nu s-au estompat , sunt inca vii in sufletul meu. Poate ca din aceste motive nu i-am iertat. Si nu cred ca-i voi ierta vreodata. Nu merita! Dilema mea este de natura morala mai cu seama ca o astfel de atitudine nu este deloc eliberatoare de negativism din maniera de abordare a unui cretin.
Putem oare , fara sa fim ipocriti , sa stergem cu buretele amintirea intamplarilor urate din viata noastra? Este destul de dificil , mai ales daca adeseori ne mai intersectam drumurile cu persoanele care ne-au provocat nelaceri in trecut.
Adeseori suntem stapaniti de suspiciune fata de cei din jurul nostru pastrand in suflet aminirirea dureroasa a suferintei provocate de unii dintre semenii nostrii.
A ierta reprezinta o eliberare de povara negativa a urii si te scapa de stresul intalnirii cu persoanele care ti-au gresit in trecut.
Doar spune cuvintele „Te iert” pentru cineva pe care il urasti şi te elibera.de ura.
