A avut loc pe 26 August 1346 şi este poate una dintre cele mai importante din lungul şir de bătălii din timpul Războiului de 100 de Ani, bătălia de la Crécy fiind considerată sfârşitul cavalerismul clasic.
Între 1337- 1453, Războiul de 100 de Ani a fost purtat de cele două mari puteri Franţa şiAnglia, printre cauzele care au dus la izbucnirea lui fiind:
- cauze de natură economică – competiţia pe plan economic dintre cele două;
- cauze de natură teritorială (Aquitania sauGuyenne);
- cauze de natură dinastică (pretenţii venite din partea Angliei asupra coroanei franceze).
Conflictul dintre cele două nu a fost unul continuu, ci a fost marcat şi de lungi perioade de pace. Războiul poate fi împărţit în patru faze:
- perioada 1337-1360 – victoriile Angliei sub regele Eduard al III-lea;
- perioada 1360-1400 – victoriile franceze;
- perioada 1400-1429 – victoriile Angliei sub regele Henric al V-lea;
- perioada 1429-1453 – victoriile franceze, Franţa fiind unită sub regii din dinastia de Valois.
Una dintre cele mai spectaculoase bătălii ale Războiului de 100 de Ani este bătălia de la Crécy din 26 August 1346, în urma căreia englezii au ieşit învingători.
Purtată în nordul Franţei, în apropiere de Crécy, bătălia este una dintre cele mai impresionante bătălii, nu prin victoria englezilor asupra unei armate net superioare ci prin tehnicile de luptă folosite în timpul ei. În fruntea celor două armate au fost Eduard al III-lea,Angliaşi Filip al VI-lea al Franţei.
În timpul bătăliei, englezii, au hotărât să adopte o poziţie defensivă avatajoasă, folosind eficient forţa militară foarte bine organizată precum şi arma a cărei însemnătate nu poate fi contestată: arcul lungit. Se spune că disperarea (poate din cauza faptului că bătălia se poarta pe un teritoriu total necunoscut) i-a împins pe englezi să folosească tacticile “neortodoxe”experimentate pe vecinii lor scoţieni: în loc să ducă o confruntare directă cu francezii, englezii au preferat să descalece adoptând o poziţie defensivă, aliind arcaşii în apropierea taberi adverse. În momentul confruntării, francezii au fost puşi la pământ sub ploaia de de săgeţi. Regele Filip şi o mare parte a aristocraţiei franceze au fost anihilaţi, iar regele Eduard a devenit un erou.
Victoriaa avut drept urmare menţinerea entuziasmului englezilor faţă de război, precauţia francezilor în atacuri şi asediul portuluiCalaisîn 1347.
Combinaţia de arme şi tehnici militare superioare au făcut ca această bătălie să fie considerată sfârşitul cavalerismul clasic, demonstrând importanţa conceptului militar.
