Doua scaune de bar in centru, la distanta de 3 metri. Lumina stinsa. Podeaua este uda si langa un scaun rataceste un mop intr-o galeata. Lala sta pe scaunul din stanga. Are ochii machiati cu negru, parul ciufulit si priveste in gol. E imbracata intr-o camasa alba, de forta, cu mainile legate la spate. De picioare ii atarna o ghilotina. Se aprinde lumina.
Lala: Macar un ceas daca mi-ar fi lasat, nu ma simteam asa singura. Ce naiba se tot aude si ce se tot fataie atat? De la un timp, e foarte agitat. Se trezeste devreme, pleaca dupa paine si uita sa se mai intoarca. Il vad tot timpul pe geam. Se plimba de la un capat la altul al strazii, cu painea in sacosa. Daca nu as fi vazut ce face, m-as fi agitat si eu, dar mi se pare dragalas cum isi lasa pasii prin zapada si apoi ii numara. Sta vreo ora si jumatate, dupa care vine si isi cere scuze pentru ca a uitat. Dar sa uite asa, in fiecare zi? Ma gandesc sa nu se fi imbolnavit, desi nu arata rau (incepe sa rada isteric si sa se legene pe scaun, pana cand darama mopul. Incearca sa se aplece, dar nu are de ce sa se sprijine). Am crezut ca am aruncat tot, dar incerc de cateva zile sa sterg urmele astea de pasi pe care le tot lasa in urma si pe care se intoarce sa le numere. Numara pasii pe care ii face, apoi se aseaza in genunchi si numara urmele. Pesemne ca nu ii da la calcul, asa ca se apuca din nou, pana adoarme pe jos. Atunci ma duc si sterg. A inceput sa se numere si pe el. Pe mine oricum nu ma mai pune la socoteala de mult. Dar trebuie sa dea si el spectacolul asta pentru cineva (lasa privirea spre podea, incepe sa planga). Eu nu mai las pasi (sughita). Parca nu mai am urme si pamantul nu imi mai simte picioarele. EL m-a urcat aici sus si tare ce l-am mai rugat sa nu ma lege si la gura, pentru ca atat stiu sa fac, sa vorbesc (tace).
Din fundal incepe incet o melodie [ Damien Rice – 9 crimes], Lala intoarce capul, are gura deschisa. Intra Marc, imbracat intr-un palton negru, se grabeste sa ajunga in fata.
Marc: Iar vorbesti singura? (e agitat, isi scoate paltonul si incepe sa isi caute tigarile. E ud din cap pana-n picioare. Gaseste tigarile si un chibrit. Lala se uita la el fara sa se miste. Marc trage din tigara si se uita la ea, cat timp ii curg picaturi de apa din par). Iar ai vrut sa stergi pe jos? Nu stai bine acolo?
Lala: (se uita iar in jos) Adevarul este ca mi-au cam amortit mainile si tare as vrea sa imi faci un masaj la picioare. Poti sa stergi tu pe jos? Daca se intareste noroiul asta, cu greu il mai cureti.
Marc se aseaza pe scaunul din dreapta si isi arunca paltonul pe jos, isi sufleca mainile si scrumeaza langa scaun. Se uita la Lala. Lala priveste in continuare in gol, cu ochii atintiti in jos.
Marc: Astept sa se intareasca. Poate asa o sa-i vad mai clar. Am impresia ca ma urmaresc, ca mi se urca pe picioare si coboara iar. Uneori ma gadila. Am hotarat ca astazi sa ii numar de la usa spre tine si apoi sa te pun si pe tine sa ii numeri. Poate, daca nu sunt ai tai, o sa ii poti poseda. Dar asta numai daca imi promiti ca nu ii stergi.
Lala (inlacrimata): Marc, unde ai fost? De unde vii? (se uita spre Marc si pare ca vrea sa sara de pe scaun inspre el). Ai idee de cand te astept? Si painea unde e? As vrea sa iesim undeva sa dansam asta-seara, dar arat tare rau si nu am nimic frumos sa port. As fi gatit ceva inainte. Ai cumparat rosii? (se uita in jos scarbita) Dar ce te mai intreb… n-ai cumparat nimic, n-ai socotit nici timp. Du-te si schimba-te, ai sa racesti.
Marc termina tigara si o arunca in balta pe care au facut-o picaturile din parul lui. Se uita in jos, apoi la Lala.
Marc: Cred ca azi termin cu ei. Daca nu ies egali, i-am prins. Ce joc e asta, fara reguli? Tu nu te-ai mai miscat de dimineata, de cand mi-ai stricat toate calculele, nefericito! (scuipa pe jos). O sa-i invat eu minte (se pune in genunchi sa numere pasii).
Lala: Si ce era daca ieseam si noi in oras? Mancam undeva, apoi ne intoarceam acasa sa ne facem bagajele (isi misca capul si corpul dupa Marc, isi calculeaza sansele sa ajunga in picioare si renunta. Da din umeri si tace). Maine plec (se uita la Marc si asteapta un raspuns).
Marc se plimba in genunchi dupa pasi, noteaza pe podea cu gamalia chibritului. Susoteste, probabil numara.
Lala: Marc! Marc! Dezleaga-ma, o sa-ti fac o cafea… oricum pasii mei nu se mai numara, nu se mai vad, nu se mai simt…
Marc se ridica si paseste pe varfuri spre scaunul Lalei. Ii dezleaga mainile si ghilotina de la picioare. Apoi se intoarce in genunchi de unde plecase. Lala isi scoate camasa de forta si iese din scena. Dupa cateva secunde se intoarce cu o tava pe care asezase o ceasca de cafea si un pliculet de zahar. Le pune intre scaune, dupa ce pare ca isi calculeaza distanta dintre ele. Se intoarce cu spatele la public, inspre Marc.
Lala: Marc, e gata. Ia o pauza, trebuie sa te odihnesti. Atata munca nu iti face bine. Hai sa iti fac eu un masaj la picioare (se indreapta spre el), hai sa te sprijini de mine si sa te ridici, hai sa iti dau un prosop. Marc! (se opreste).
Marc (tresare si isi intoarce capul catre Lala): Sunt mai multi! (se ridica agitat si incepe sa gesticuleze isteric). Eu am facut 32, iar ei s-au inmultit cu 2. Ca si cum as fi facut drumul de doua ori. Dar nu am facut decat sa intru, iar apoi sa pornesc inspre ei in genunchi. Isi bat joc de mine (da din cap si incepe sa rada).
Lala il ia de un umar si ii cuprinde tot spatele, cat timp il aduce spre scaunul din dreapta. Amandoi pasesc spre in fata cu capetele in jos. Parca isi numara pasii. Susotesc. Marc se urca pe scaun, iar Lala ia camasa de forta.
Marc: Se plimba fara mine. (Lala incepe sa il imbrace, el se lasa si continua sa vorbeasca). Eu ma plimb fara mine. Fac lucruri despre care nu cunosc detaliile sau motivele. Cum sa fie ei mai multi decat cei pe care ii fac eu? (Lala ii strange mainile la spate, Marc priveste in fata, in gol). Dupa 1 urmeaza 2, nu are cum sa fie altfel, iar 64 nu e acelasi lucru cu 32. E dublu. (Lala ia ceasca de cafea si ii da sa bea). Asta daca nu cumva ei exista fara mine, fara ca eu sa ii fac. Si daca eu nu ii fac, eu de ce sunt?
Lala scapa ceasca din mana si se uita fix la Marc. Marc tace si o priveste la fel. Ea incepe sa il mangaie pe obraz, iar el sa isi mangaie obrazul de mana ei.
Lala: Din mainile mele vor creste alte maini de-ale tale. Iar din pasii tai vor creste pasii mei. De asta e dublu, Marc. Dublul tau si al meu. Eu nu mai fac pasii, pentru ca merg dupa ai tai.
Isi zambesc
Marc: Stiam eu.
Muzica se opreste brusc.
Cortina.
