Paştele reprezintă prin excelenţă Sărbătoarea creştinătăţii. Dar ce înseamnă ea mai precis? Ce se ascunde în spatele acesteia? Care sunt miturile,legendele,simbolurile şi semnificaţiile ei? Pentru ce folosim ouăle roşii?
Unde şi cum s-a intersectat iepuraşul (simbol păgân) cu tradiţia creştină. Ce este adevărat şi ce nu în poveştirile “christice”, ce este împrumutat, ce s-a transformat sub aura Paştelui?
Scrierile de etnografie păstrează credinţe şi practici populare, mai puţin cunoscute, legate de cea mai importantă sărbătoare creştinească, sărbătoarea Paştilor, când oamenii de la sate sărbătoresc nu numai Învierea lui Iisus, dar şi începutul unui nou an. Cu această ocazie aveau loc ritualuri de purificare, de înnoire şi de magie.
Joia Mare este cunoscută şi sub numele de Joimăriţă după numele personajului care putea pedepsi femeile şi fetele care nu apucau să-şi termine de tors lâna şi să-şi facă cămaşa nouă pentru Paşte pentru a intra în horă în această zi mare. Pedepsele constau în arderea degetelor şi mâinilor femeilor leneşe. Putea pedepsi totodată şi băieţii leneşi care nu se îngrijiseră bine de animale în timpul iernii sau care nu-şi reparaseră gardul până atunci.
Tot în Joia Mare se desfăşurau ritualuri speciale legate de morţii din gospodărie şi din comunitate: se aprindeau focuri pe podeaua casei pentru fiecare membru „plecat” din gospodărie, iar în curtea bisericii pentru toţi morţii din cimitir, peste aceste focuri dându-se de pomană colaci.
În ziua de Paşte apa avea un rol deosebit. Feciorii şi fetele mergeau să se scalde până răsărea soarele fără a spune celorlalţi unde se întâmplase aceasta. Erau astfel curăţaţi de toate bolile şi răutăţile, de tot ce era murdar, şi feriţi, în acelaşi timp, de îmbolnăviri în timpul anului, scăldatul îi făcea mai harnici şi mai iubiţi.
Simbolurile Paştelui sunt, aşa cum toţi ştim, iepuraşii şi ouăle roşii, simboluri împrumutate din vechi ritualuri precreştine. Ele nu au nimic de-a face cu povestea biblică a morţii şi Învierii lui Iisus; ele doar marchează venirea primăverii şi reapariţia vegetaţiei, precum şi fertilitatea.
Tradiţia spune că denumirea Sărbătorii Pascale vine de la zeiţa saxonă Eostre care a fost zeiţa Lunii. Deoarece în foarte multe culturi iepuraşii sunt în strânsă legătură cu Luna, zeiţa Eostre a fost simbolizată prin iepuraşi, şi totodată asociată şi cu fertilitatea.
Povestea iepuraşului care aduce ouă de Paşte vine de fapt din Germania. Copiii cred că dacă au fost buni, cuminţi, Iepurele Magic, Oschter Haws, le va aduce un coş plin cu ouă de ciocolată , cu ouă colorate.
O veche legendă nordică spune că zeiţa Eostre a găsit într-o iarnă o pasăre rănită pe câmp. Pentru a o salva de la moarte, zeiţa a transformat-o într-o iepuroaică, această păstrând însă capacitatea de a depune ouă. Pentru a-i mulţumi binefăcătoarei sale, iepuroaica decora ouăle făcute şi i le dăruia zeiţei.
Deşi nu este un animal prea impresionant, iepurele este un mesager sacru al divinităţii în multe culturi.
Simbolistica ouălor de Paşti trebuie căutată înainte de naşterea lui Hristos, în timpuri străvechi. Oul era dat în dar, fiind considerat simbol al echilibrului, creaţiei, fecundităţii, simbol al vieţii şi al reînnoirii naturii, obiceiul vopsirii lui fiind întâlnit la chinezi cu două mii de ani înainte de Hristos.
În Egiptul antic, oul era simbolul legământului vieţii şi reprezenta, totodată, sicriul ori camera mortuară. În tradiţia populară de la noi, ouăle de Paşti sunt purtătoare de puteri miraculoase: vindecă boli, protejează animalele din gospodărie, te apără de rele.
În comunităţile tradiţionale, ciocnitul ouălor se face după reguli care diferă de la o zonă la alta, dar oricum respectarea lor este obligatorie: cine are prima lovitură (de obicei, bărbatul mai în vârstă), ce părţi ale ouălor să fie lovite, ciocnitul să fie “pe luate”, “pe schimbate”, “pe văzute” sau “pe nevăzute”.
