Despre moartea lui Dracula nu se cunosc prea multe, existând câteva ipoteze. Cea mai populară poveste este aceea că ar fi fost ucis într-o bătălie împotriva turcilor, în apropiere de Bucureşti, în decembrie 1476. Alții susțin că a fost ucis de boieri valahi, în timpul luptei, în urma unui complot.
Ce s-a întâmplat însă cu corpul neînsuflețit al lui Vlad? Aceasta este un alt mister, o țesătură de legende, din care nici una nu a putut fi confirmată.
Majoritatea istoricilor consideră că Vlad a fost înmormântat în apropierea altarului Mănăstirii Snagov, mănăstire ce se afla pe o insula în mijlocul lacului Snagov, singura legătură cu uscatul fiind bărcile. Ceea ce este sigur este faptul că i-a fost tăiat capul şi dus la Constantinopol, pentru ca întreaga lume otomană să vadă că domnia voievodului înfricoșător se încheiase cu adevărat.
Potrivit legendelor, călugării de la Mănăstirea Snagov, aflată în apropiere de locul bătăliei, ar fi venit in taină şi ar fi ridicat trupul decapitat. Voievodul şi-ar fi găsit, astfel, odihna la Snagov. Călugării de aici au transmis, din generație în generație, ideea că mănăstirea ar fi ctitoria lui Vlad Ţepeş, însă săpăturile arheologice au demonstrat că o bisericuță exista pe insulă încă de la începuturile secolului al XIV-lea. Dar aceasta este doar una din poveștile susținute de călugări şi relatate de scriitorul Al. Odobescu. Mai spuneau călugării că mitropolitul Filaret (1792-1793) ar fi pus să se șteargă „literile după mormântul urgisitului domnitor” şi i-ar fi așezat piatra de mormânt în faţa altarului. Scopul ar fi fost ca preotul să calce peste mormânt de câte ori iese din altar şi să ajute, prin acest gest, la izbăvirea sufletului domnitorului. In 1931-32, arheologul Dinu Rosetti, la ordinul Academiei Române, a cercetat mănăstirea Snagov pentru a descoperi trupul lui Vlad Dracula.
Dar nu a descoperit decât câteva morminte jefuite, in interiorul mănăstirii, legendele locale spunând că trupul lui Vlad ar fi fost înmormântat chiar la intrarea în mănăstire. Nedând crezare acestei legende, cercetătorul a săpat şi a scos la iveala un mormânt aflat în faţa altarului. Mormântul era însă gol. Continuând să sape, a găsit un altar păgân, cu oase ale animalelor sacrificate. Dând o şansă legendei, a început să cerceteze locul de la intrarea în mănăstire, unde a găsit un mormânt ce nu fusese jefuit, aparținând, se pare, unui nobil. Hainele care învăluiau cadavrul, podoabele şi monedele de acolo arătau că aparțineau unui om înstărit. Totuși scheletul avea şi cap şi, aşa cum am spus mai sus, este un lucru cert că Vlad a fost decapitat.
O a doua ipoteză despre locul în care se odihneşte voievodul este mănăstirea ctitorită de el la sud de Bucureşti, în localitatea Comana, judeţul Giurgiu.
Vlad Țepeș şi-a pierdut viaţa în timpul luptelor cu Basarab Laiotă, care venea cu oaste turcească din partea opusă, de la Giurgiu, aşadar, de la sud de Bucureşti. În consecinţă, locul luptelor lui Ţepeş cu turcii lui Basarab Laiotă şi al uciderii sale trebuie căutat la sud de Bucureşti şi nu la nord, în zona Snagov. Unde anume izvoarele vremii nu precizează. Străinii nu erau interesaţi de loc ca atare, ci de faptul în sine al dispariţiei lui Vlad Ţepeş, iar relatări interne nu s-au păstrat. Doar în Povestirea a XVIII-a despre Dracula, redactată în slava veche la 1486, apoi tradusă în ruseşte, se dă un mic detaliu toponimic, anume că atunci când oastea lui Ţepeş a gonit pe turci, “Dracula de bucurie s-a suit pe deal, să vadă cum taie pe turci şi s-a depărtat de oaste”, astfel putând fi ucis de către boierii complotişti. Detaliul se potriveşte cu zona de la sud de Bucureşti, astfel de dealuri putând fi întâlnite pe vechiul drum de la G
iurgiu la Bucureşti, la nord de acesta din urmă, până în zona Snagovului neexistând nici urmă de deal.
În curtea mănăstirii Comana există un mic panou cu câteva date despre celebrul voievod şi alături o modestă piatră de mormânt, cu inscripţia aproape ştearsă complet, care, conform călugărilor, ar aparţine mormântului. Cercetările arheologice desfăşurate între anii 1970-1975 au stabilit că necropola din preajma bisericuței a fost folosită în a doua jumătate a secolului al XV-lea şi prima jumătate a secolului al XVI-lea, iar lângă pronaosul bisericii distruse de cariile timpului au fost descoperite rămăşiţele unui bărbat decapitat fără niciun însemn domnesc, despre care se crede că ar fi Vlad Ţepeş.
Există şi aici o legendă a locului care spune că Ţepeş se arată dușmanilor, prin câmpie, înfricoșându-i chiar şi mult după moartea sa. La decapitarea voievodului mii de izvoare au lăcrimat şi din pământul înroșit de sânge au apărut ghimpi nemaivăzuţi pe aceste meleaguri. După de trupul voievodului a fost înmormântat în mănăstire, călugării săpară o fântână cu apă limpede şi binecuvântată care astăzi poartă numele de “Fântâna cu nuc” sau „Fântâna cu leac” şi este împânzită cu ghimpi. Planta întâlnită de obicei în zona Mării Mediterane, este protejată, fiind încadrată în rezervația științifică de ghimpe (Rucus Aculeatus) din cadrul Parcului Natural Comana.
