Cererea şi oferta reprezintă, aşa cum se ştie, principalul mecanism al economiei de piaţă, de la care nu fac excepţie nici raporturile dintre sexe. În acest context, orgasmul ar putea fi definit ca echivalent al profitului.
Pornografia, cu toate excesele ei, este doar o consecinţă sau o expresie a totalitarismului sexual de tip capitalist. Cu precizarea ca e vorba de un totalitarism al plăcerii masculine. Varianta non-profit a sexualităţii este cea iubirii platonice, care poate fi plasată, cu unele nuanţări, în adolescenţa timpurie sau la vârsta senectuţii.
Maturitatea plenară şi perfect echilibrată îmbină plăcerea carnală pură cu iubirea pură. Din această îmbinare rezultă cuplurile, căsnicia, copiii. Uneori, o relaţie are nevoie de stimulente, unele coercitive, care se adresează simţurilor. În categoria celor din urma, un loc important îl ocupă pornografia, această avangardă porcoasă a senzualităţii, în care prevalează organele fără corp şi detaliul aproape ginecologic. “Pentru a reprezenta actul sexual – citim in <<Marea dezordine amoroasă>> a lui Pascal Bruckner şi Alain Finklelkraut – discursul pornografiei se încăpăţânează să nu-l interepreteze. El rămâne în domeniul denotaţiei pure”. Dezavantajul acestei industrii a simţurilor (pornografia) este că îşi atinge prea devreme propriile limite. Dincolo de ceea ce ne arată ea nu mai există decât nebunia şi patologicul.
Pe de altă parte, această exploatare deşănţată a contorsiunilor erotice creează false repere de evaluare a partenerului. El aşteaptă de la ea să se comporte cum a văzut prin revistele de “specialitate” şi în filmele cu patrăţel roşu, ea aşteaptă ca “accesoriile” lui să fie compatibile cu aşteptările, alimentate de aceleaşi legende efemere… Şi uite-aşa se complică la nesfârşit lipsa de comunicare între sexe.
Dorinţa de a-l epata pe celălalt generează uneori situaţii comice, ca în acel banc celebru, în care el îi arată ei, pe rând, muşchii, dezbracându-şi mai întâi tricoul, apoi pantalonii. La fiecare fază a acestui striptease masculin, ea se miră, impresionată de ceea ce vede, întrebându-l cum a reuşit să arate aşa. Şi, de fiecare dată, el îi explică, mândru, că a făcut culturism, că a făcut ciclism etc. La sfârşit, când îşi dă jos şi slipul, ea, dezamagită, îi spune: “Dar pipi n-ai prea făcut”. Are şi economia de piaţă dezavantajele ei.
Din volumul „DE CE URÂM FEMEILE?”
