Conform studiilor recente, o zonă foarte extinsa cu deficit de ozon s-a format deasupra Polului Nord, iar oamenii de ştiinţă avertizează că fenomenul ar putea afecta Scandinavia şi Europa de Est în perioada 30-31 martie iar Romania va fi afectata de acest fenomen.
Informatii cu privire la pierderile de ozon din atmosfera sunt de actualitate si trebuie sa ne asteptam si la alte comunicate de presa de acest gen.O echipa de cercetatori din intreaga lume intentioneaza sa transmita un comunicat prin care sa informeze populatia cu privire la acest fenomen, in cadrul unei conferinte ce va fi sustinuta la Viena, pe 4 aprilie, deoarece este “absolut posibil” ca partile in care stratul de ozon s-a subtiat sa se transforme intr-o gaura de ozon, a adaugat Markus Rex.
“Pierderea de ozon se produce inca cu o viteza foarte mare si, in momentul de fata, nu vedem cum s-ar putea opri acest fenomen in urmatoarele 10-14 zile”, a precizat Markus Rex, cercetator la Institutul Alfred Wegener.
“Po pulatia ar trebui sa fie atenta la acest fenomen, insa nu este cazul sa se ingrijoreze”, a declarat Gier Braathen, cercetator in cadrul Organizatiei Meteorologice Mondiale.
“Va puteti proteja informandu-va in permanenta despre evolutia fenomenului. Intre timp, purtati palarii cu boruri largi, folositi creme de protectie solara si evitati sa petreceti mult timp in aer liber”, a completat Gier Braathen.
Echipa de cercetare spune ca zona cu nivel scazut de ozon o sa se afle deasupra estului Rusiei la sfarsitul lunii martie si va continua sa se deplaseze.
Si Romania se afla in zona afectata de subtierea stratului de ozon de la Polul Nord, asa ca nu va expuneti prea mult la soare in aceasta primavara, potrivit theozonehole.com.
Ce este stratul de ozon?
Stratul de ozon se afla in stratosfera si inconjoara intreaga suprafata a Pamantului.
Numai 10 sau mai putin de atat din fiecare milion de molecule de aer reprezinta ozonul . Majoritatea acestor molecule se afla intr-un strat de 10-40 km deasupra suprafetiei terestre, in stratosfera.
Ce radiatii sunt periculoase?
Radiatiile UVC (200 nm – 290 nm) sunt cele mai scurte si de obicei sunt absorbite de catre stratul de ozon. Sunt foarte periculoase si scurta expunere la acestea produce arsuri solare, iar expunerea prelungita este considerata fatala.
Radiatiile UVB (290 nm – 320 nm) au o lungime intermediara si sunt mai puternice la amiaza (intre orele 10 si 14) si in anotimpul verii. Razele UVB pot fi filtrate de nori si blocate de sticla. Aceste raze penetreaza epiderma, stratul cel mai exterior al pielii, de grosimea unei esarfe de matase. Razele UVB stimuleaza productia de melanina, producand bronzarea pielii, dar si petele maronii, cancerul de piele si imbatranirea prematura a apielii.
Radiatiile UVA (320 nm – 400 nm) sunt principalele raze ce contribuie la bronzarea pielii, penetrand-o pana in derma si afectand celulele bazale. Desi in anii 80 se spunea ca UVA sunt razele „bune”, in prezent sunt considerate a fi din ce in ce mai periculoase, chiar mai mult decat cele UVB, putand produce arsuri solare, imbatranirea pielii, cancer de piele, leziuni oculare si suprimarea sistemului imunitar. Razele UVA pot penetra hainele subtiri si sticla.
Aceste raze patrund adanc in piele, dispersandu-se in derma. Derma este al doilea strat al pielii, fiind numit si „adevarata piele”, aceasta incetand a se regenera dupa 28 de ani. Dupa aceasta varsta, pielea este considerata a fi „matura”. Derma este compusa dincolagen, elastina, vase de sange si terminatii nervoase, acestea oferind o sustinere ferma. Expunerea prelungita la razele UVA „sparge” si micsoreaza elastina si colagenul, astfel incat derma se subtiaza si pielea incepe sa „atarne”. Melanocitele se imputineaza si fie nu mai sunt active, fie produc acele pete maronii, imposibil de indepartat.
Razele ultraviolete sunt alcatuite in general din 95% raze UVA si 5% raze UVB, dar aceste procente variaza in functie de conditii atmosferice, anotimp si regiune geografica. Procentajul se schimba si din cauza stratului de ozon ce are rolul de a ne proteja de aceste radiatii. In functie de unghiul de contact dintre razele ultraviolete si stratul de ozon, acesta blocheaza razele mai mult sau mai putin. La pranz, atunci cand soarele se afla deasupra, razele UV lovesc stratul de ozon aproximativ la un unghi de 90 grade, penetrand-ul cu usurinta. In acest moment patrund mai multe raze UVB.
Spre deosebire, dupa-amiaza si seara, atunci cand razele solare si stratul de ozon formeaza un unghi, sunt filtrate aproape toate razele UVB, cele care patrund fiind doar UVA. In emisfera nordica, in luna iunie soarele se afla mai sus pe cer decat in luna decembrie. Prin urmare, in emisfera nordica, in luna decembrie foarte putine raze UVB penetreaza stratul de ozon, acestea fiind mai eficiente in luna iunie.
Datorita faptului ca razele UVA aproape nu sunt blocate de stratul de ozon, emisia acestora ramane aproximativ neschimbata de-a lungul anului. Lumina razelor UVB este responsabila de productia de vitamina D in corp, dar sunt si mai intense decat cele UVA. Fiind mai intense, prezinta si un risc mai crescut de a produce arsuri solare.
Cum este afectat stratul de ozon?
In fiecare primavara in regiunea din stratosfera de deasupra Antarcticii ( primavara in emisfera sudica tine din septembrie pana in noiembrie) ozonul din amosfera este distrus foarte repede de procesele chimice.
Cand vine iarna, in jurul polului se dezvolta un vartej care izoleaza stratosfera polara. Cand temperaturile scad sub -78 grade C se formeaza nori subtiri de gheata, acid nitric si sulfuric si mixturi de acizi. Reactiile chimice de pe suprafata cristalelor de gheata din nori emana forme active de CFC si astfel incepe un proces de rarefiere a stratului de ozon , in urma caruia apare ‘gaura’ in ozon.
In lunile care urmeaza acestui proces, aproximativ 50% din din valoarea totala a ozonului din acea zona dispare, iar in unele cazuri se poate ajunge si la o valoare de 90%.
Primavara, temperaturile incep sa creasca , gheata se evapora si stratul de ozon incepe sa de refaca.
Gaura de ozon din Antarctica
Gaura din stratul de ozon din Antarctica a fost descoperita in 1985 de oamenii de stiinta Joseph Farma, Brian Gardiner si Jonathan Shanklin de la british Antarctic Survey.
Gaura de ozon a fost definita geografic drept zona in care cantitatea totala de ozon e mai mica de 220 unitati Dobson . Gaura de ozon a crescut in dimensiuni in mod constant pana la valoarea de 27 milioane de km2 si ca durata –din august pana la inceputul lui decembrie si asta numai in decursul a doua decenii.
