Când vorbim despre cei 7 ani de acasă ne gândim la educaţia pe care copilul o primeşte de la părinţi, la formarea personalităţii şi comportamentului copilului până merge la şcoală. Când spunem că un copil are cei 7 ani de acasă ne gândim la un copil bine crescut, care ştie să salute, să spună mulţumesc, te rog, care se comportă cuviincios cu cei de vârstă lui şi cu adulţii.
Educaţia unui copil nu se limitează doar la a-l învăţa să scrie, să citească şi să calculeze. El trebuie să înveţe şi cum să se comporte cu ceilalţi, iar asta e răspunderea ta. Obişnuieşte-l de mic cu bunele maniere. Sunt cheia către succesul lui social.
Un copil manierat se va descurca mai bine în relaţiile sociale şi se va simţi mai confortabil în prezenţa celorlalţi decât unul căruia îi lipsesc cei 7 ani de-acasă. Probabil că cea mai bună modalitate de a-l obişnui cu bunele maniere este să fiţi voi, părinţii, un bun model pentru el. Începe să îl înveţi lucrurile simple încă de la vârstă fragedă: să salute, să spună “te rog” şi “mulţumesc”. Dar buna creştere nu trebuie să se oprească aici.
Baza formării unui comportament corespunzător al copilului este relaţia afectivă cu părinţii.Dragostea cu care părinţii îşi înconjoară copilul îi permite acestuia să se dezvolte, să aibă încredere în propriile forţe. Copilul iubit de părinţi se simte protejat, îngrijit, iar această idee de siguranţă îi creează deschiderea spre învăţarea şi asumarea regulilor de comportament. Copilul care se simte apreciat de părinţi percepe în mod pozitiv regulile transmise de aceştia.
Educaţia trebuie adaptată etapelor de dezvoltare a copilului. Pentru că el înţelege lumea în mod diferit la 3 ani, la 5 sau la 7 ani.
La 2 ani, de exemplu, copilul nu realizează ce e bine şi ce e rău. Până la 2-3 ani, copilul nu poate vedea dincolo de propriile nevoi, aşa încât nu este tocmai rezonabil să îi pretindem unui copil de 2 ani să împartă voluntar jucăria cu alt copil. La această vârstă este nepotrivit să obligăm copilul să fie altruist, pentru că el nu este încă pregătit pentru asta. Aşa cum copilul de 2 ani nu poate înţelege că mama a avut o zi grea. El ştie că atunci când mama vine acasă trebuie să îi acorde atenţie, să se joace împreună.
Până la 3 ani copilul ar trebui să ştie să răspundă la salut,să ştie să spună „multumesc” , „te rog” , „cu plăcere”.
De la 3 la 5 ani, copilul începe să fie capabil să împartă jucăriile, îşi dezvoltă simţul binelui şi al răului, este conştient când face un lucru bun sau un lucru rău, observă reacţiile părinţilor în faţa comportamentului său (“mă ignoră sau îmi acordă atenţie”), apreciază recompensele, dar conştientizează şi semnificaţia pedepsei.
De asemenea, acum este momentul pentru a-l învăţa bunele maniere: ce se cuvine şi ce nu la masă, într-o vizită, în parc, la grădiniţă. A-l învăţa bunele maniere este însă un proces de durată, care va prinde contur în fiecare zi, iar cele mai bune ocazii pentru a îndruma copilul în direcţia corectă sunt întâmplările curente din spaţiul familial.La vârsta asta el ar trebuii să ştie să bată la uşă când intră într-o încăpere,să spună „pardon”,să ceară permisiunea dumneavoastră pentru a face ceva,să folosească batista.
Între 5 şi 7 ani, copilul devine tot mai independent. El merge la grădiniţă, stă cu bona sau cu bunica şi, pentru că nu va mai fi tot timpul alături de părinţi, este necesar să îi dezvoltaţi mai mult capacitatea de comunicare cu cei din jur copii şi adulţi. Acum ar trebui să poată purta o conversaţie cu adulţii, să îşi argumenteze punctul de vedere în discuţiile cu copiii de aceeaşi vârstă, să intervină în discuţiile din familie, să vorbească la telefon. Încurajaţi-l să se exprime, lăsaţi-l să termine ce are de spus şi nu îi faceţi observaţii în public. Replicile de genul “taci din gură, că eşti mic şi nu ai dreptul să vorbeşti” sau prelegerile ţinute în public nu fac decât să umilească şi să inhibe copilul.
Tot la această vârstă copilul ar trebuii să ştie să răspundă cuviincios la telefon – să se prezinte, să nu ţipe în receptor şi să nu lase interlocutorul să aştepte la telefon,să îşi ceară scuze atunci gând greşeşte,să ştie să ofere şi să primească un cadou,să nu întrerupă conversaţia adulţilor şi să folosească tacâmurile.
