Atunci cand reusesti sa te sabotezi singur. In viata de zi cu zi Camelia este pusa sa rezolve singura multe situatii. Daca ne uitam in viata ei vedem ca are un serviciu, se intalneste cu diferite persoane, nu are o legatura stabila cu cineva. Nu este multumita de ceea se intampla in viata sa. Aceasta nu inseamna ca lipsesc legaturile, ca nu are reusite profesionale sau pe plan profesional, dar ceea ce se intampla pe diferite planuri nu este ceva stabil.
Este o persoana inteligenta, are o foarte buna capacitate de a constata tot felul de lucruri. Camelia simte tot felul de lucruri, realizeaza ca este vorba despre istoria sa, despre copilarie, despre o anumita incapacitate. Cu toate acestea exista un sentiment de incapacitate, o autosabotare. Ea isi da seama ca poate mai mult, ca poate sa aiba o familie si un mai bun succes profesional.
Acesta este portretul unei persoane care este pacientul de psihoterapie sau de psihanaliza. Capacitatea sa de a rezolva este mare, iar energia pe care o consuma in diferite planuri este de asemenea masura. Ceea ce face obiectul nostru este insa autosabotarea. Acest lucru face ca ea sa devina pacient. Si un pacient care, spre deosebire de altii, nu este prins de un simptom. Nu are atacuri de panica, nu are depresii puternice, nu este prinsa de un subiect anume. Camelia nu se adreseaza terapeutului pentru un ceva anume, nu are o cerere explicita, ci este intr-o situatie dificila pe care incearca sa o depaseasca prin diferite amenajari.
