Omul nu trăieşte singur, izolat, el a devenit om atunci când, pentru a exista, a fost nevoit să intre în relaţii cu alţii. El comunică cu semenii săi, îşi confruntă cu ei ideile, se dezvoltă împreună cu alţii, într-un cuvânt: trăieşte într-o colectivitate socială căreia nu-i este indiferent modul de comportare al fiecărui individ în parte.
Odată cu începutul existenţei sale sociale ,umanitatea a impus norme de comportament în toate domeniile esenţiale ale vieţii : hrana şi îmbrăcămintea , relaţiile dintre sexe, relaţiile dintre inferiori şi superiori , corespondenţa , primirea oaspeţilor etc.
Comportamentul prescris în aceste ocazii a fost codificat în reguli precise; iar a nu le respecta însemnă a te exclude din categoria ta socială. În toate timpurile , în toate tipurile de grupuri umane , politeţea a fost indispensabilă traiului în comun , chiar dacă obiceiurile difereau de la o ţară la alta. De exemplu , în Germania nu se mai sărută mâna femeilor , dar s-a extins deprinderea de a fi punctual, devenită aproape obsesie.
Acest mic ” amănunt ” comentat de un sociolog ar explica , poate , uimitoarea prosperitate a Germaniei din ultimele decenii… Tot aici , cu excepţia meselor oficiale şi a cazului când există personal de serviciu , invitaţii contribuie spontan la strângerea mesei , la spălarea vaselor – cu simplitate şi eficienţă , fără ca gazda să se simtă jignită.
În Canada , ca şi în alte părţi , există obiceiul de a oferi flori în număr par. La noi , un buchet trebuie să aibă un număr de flori fără soţ şi acest obicei autohton poate duce uneori la situaţii comice. Astfel gazda , uşor jenată , îi atrage atenţia musafirului venit din România care i-a oferit cinci garoafe că a pierdut , probabil, o floare pe drum …
În Elveţia , seara, pe malul unui râu , într-un loc pustiu , o fetiţă era neliniştită de faptul că nu găseşte o cutie de gunoi în care să arunce ambalajul de la ciocolată – pentru că nu avea OBICEIUL să arunce ceva pe jos.
Nu trebuie să afli dintr-o carte că nu este politicos să faci vizite neanunţate , e de ajuns să te gândeşti că nici ţie nu ţi-ar face plăcere , într-un moment când ai foarte multe treburi , să fii surprins de musafiri , oricât de dragi ţi-ar fi în alte împrejurări. Şi totuşi , există acest obicei prost de-a intra la cineva cunoscut doar pentru că trec prin faţa casei. Pe timpuri ,a face cuiva o vizită neanunţată nu era deloc un gest nepoliticos , ci dimportivă … dar în alte vremuri oamenii aveau foarte mult timp liber , pe care astăzi nu-l mai au … din păcate.
Codul bunelor maniere reprezintă, de fapt, „arta de a trăi frumos” în toate împrejurările vieţii.
Orice om ar trebui să lase în urma lui ceva deosebit pentru a nu fi uitat. Dar dacă nu ne stă în putinţă, să lăsăm măcar amintirea frumoasă a celui care a fost un „Domn” sau a celei care a fost o „adevarata Doamnă”!
