« …la sfârşitul acestui secol şi mileniu suntem martori ai unui proces similar celui care a precedat Renaşterea. »
În cadrul proiectului educaţional “Ingineri români în conştiinţa liceenilor bucureşteni”, şcoala care poartă numele inginerului Edmond Nicolau şi-a prezentat personalitatea care a dat numele şcolii.
Profesorul Edmond Nicolau s-a născut la Brăila, în ziua de 2 iunie 1922. Încă de mic copil a fost atras de electronică, prima sa pasiune. După absolvirea liceului “Nicolae Bălcescu” (1940), a absolvit cursurile Institutului Politehnic București (1945). Edmond Nicolau a fost unul din creatorii Facultăţii de Electronică a I.P.B. (1948), unde a devenit profesor. După absolvirea facultăţii de filosofie (1954), el a devenit doctor în 1969 şi doctor în științe în 1974.
Edmond Nicolau poate fi un exemplu pentru generaţiile tinere în dezvoltarea pe mai departe a informaticii şi ciberneticii româneşti. Intelectual de mare fineţe, el a abordat diferite domenii ale cunoaşterii umane, fiind renumit ca promotor al interdisciplinarităţii şi umanitarismului în informatica şi cultura contemporană. Gândurile pe care le mărturisea într-unul dintre numeroasele interviuri pe care le-a dat de-a lungul timpului par în momentul acesta mai actuale ca niciodată:
“Ştiinţa produce mult oriunde. Întrebarea este cum să faci cercetare fundamentală într-o ţară mică. Depinde de ceea ce vrea să facă fiecare. Dacă doriţi să faceţi matematică aveţi nevoie de un creier bun, informaţie, un creion şi o hârtie. Am dovedit că ştim cum să le folosim toate acestea. Dacă doriţi să faceţi fizică teoretică aveţi nevoie de acces la un laborator modern şi o ambianţă creatore de dialog. Nu cred că un Robinson Crusoe poate reinventa ştiinţa. Acolo unde este creată ambianţa optimă, creatorii de ştiinţă se adună la un loc…
Singura incompatibilitate între diferite interese ale cogniţiei sau diferite aptitudini este lipsa unei flexibilităţi comportamentale. O atitudine multilaterala nu înseamnă altceva decât o deschidere profitabilă şi nu competenţă universală”.
Profesorul Edmond Nicolau a fost promotorul ciberneticii în ţara noastră, cu toate ramurile ei: cibernetică tehnică, cibernetică economică şi, nu în ultimul rând, biocibernetică. La începutul anilor ‘60 a reuşit să impună crearea Facultăţii de cibernetică economică la Academia de Studii Economice, al cărei prim decan a devenit. De asemenea, a fost primul director ştiinţific al Centrului de Calcul din A.S.E. Unele studii de cibernetică şi realizarea unor modele de neuro-cibernetică publicate împreună cu prof. Constantin Bălăceanu Stolnici sau împreună cu prietenul său din Lausanne, Alexandru Popovici, au avut ecou în mediile ştiinţifice internaţionale. Lucrările respective au fost traduse imediat şi publicate în Franţa şi S.U.A. (1963) cu sau fără cunoştinţa sa. Apoi, atenția asupra studiilor sale a crescut. O carte scrisă împreună cu Solomon Marcus şi Sorin Stati a fost tradusă în Italia şi apoi în Spania. O altă carte despre neurocibernetică a fost publicată la Moscova şi apoi la Sofia şi câteva fascicole au fost publicate la Amsterdam. Treptat a început să fie invitat la întruniri ştiinţifice internaţionale din cauza originalităţii şi subiectului lucrărilor.
Îmbinarea ştiinţelor exacte cu cercetarea vieţii, în buna tradiţie a lui Norbert Wiener, întemeietorul ciberneticii, şi a precursorului ei român Ştefan Odobleja, a reprezentat un teren predilect de reflecţie şi studiu al profesorului. Împreună cu acad. C. Bălăceanu-Stolnici, a realizat modele cibernetice ale sistemului nervos (neurocibernetica). A publicat o serie de cărţi şi articole în domeniu. S-a interesat de bionică şi bioinginerie. Mai târziu, avea sa fie promotorul informaticii medicale, al studiului reţelelor neuronale (încă din 1987, fiind unul din fondatorii Societății Române de Reţele Neuronale) şi al inteligenţei artificiale (limbaje naturale).
A cultivat, în unele din scrierile sale, eseul ştiinţific, din care, cu inteligenţa sa sclipitoare şi cunoştinţele sale enciclopedice, a realizat adevărate bijuterii ale genului. Invitat fiind la Primul Congres Mondial de Transdisciplinaritate de la Arabida, Portugalia, în noiembrie 1994, Edmond Nicolau a prezentat o lucrare remarcabilă cu titlul “Cele două transdisciplinarităţi în pragul unei noi Renaşteri”.
Savant multilateral, profesorul Edmond Nicolau a gândit şi scris enorm. Este autor, coautor sau coordonator a peste 70 de volume (peste 10 numai la Editura Academiei) şi circa 500 de articole ştiinţifice publicate în 16 ţări şi în nouă limbi… A făcut parte din conducerea unor reviste internaţionale ca: editor adjunct la Kybernetics, membru în consiliul ştiinţific al publicaţiei Revue Internationale de Systemique, membru în colegiul de redacţie al revistelor Robotica (Anglia) şi Cybernetica (Belgia), recenzent la Zentralblatt fur Mathematik.
În afara domeniilor tehnice, unde a avut contribuţii originale importante, în preocupările profesorului Edmond Nicolau intra cosmogonia şi antropogeneza, căutând locul omului în univers, istoria, evoluţia şi viitorul ştiinţei, societatea ca un organism (Can Society Learn, Namur, 1992), epistemologia şi hermeneutica, relaţia ştiinţă-religie, spiritualitatea în diversele religii, de la cele mai primitive şi extrem orientale, până la religia mozaică şi la creştinism. El a fost chiar şi profesor la Academia pentru Studiul Istoriei, Culturii şi al Religiilor.
Prestigioasa activitate ştiinţifică a profesorului Edmond Nicolau s-a bucurat de aprecierea forurilor ştiinţifice naţionale şi poate în special, internaţionale. Prezenţa lui ar fi onorat fără îndoiala şi Academia Română…
A fost invitat să conferenţieze la instituţii academice, la congrese şi simpozioane ştiinţifice, atât în ţară cât şi peste hotare. A condus congrese internaţionale sau secţii de congrese la Namur, Oxford, Amsterdam, Patras, Ciudad de Mexico, Palma de Majorca etc. De asemenea, a fost membru în comitetul de organizare al Congresului International de Cibernetică, Bucureşti, 1996 şi al Congresului Transdisciplinaritatea Actuală în Cibernetică şi Filozofie, Oradea, 1996.A fost distins cu numeroase premii ştiinţifice.
În 1992 a fost instituit Premiul Edmond Nicolau pentru cea mai bună lucrare de biofizica şi/sau biocibernetică, premiu ce se atribuie anual, în cadrul Conferinţei Naţionale de Informatică Medicală.
Dascăl prin vocaţie, profesorul Edmond Nicolau a format zeci de generaţii de tineri, studenţi, doctoranzi şi colaboratori. A ţinut cursuri la Universitatea Politehnică Bucureşti (Măsuri electrice şi electronice, Antene şi propagare, Reţele neuronale), la Academia de Studii Economice, la Academia Tehnică Militară, Şcoala Superioară de Radiolocaţie. Cursurile sale, ţinute cu un remarcabil talent pedagogic, făceau întotdeauna sala plină. “Era un profesor în adevăratul sens al cuvântului. Adică un om ce nu se mulţumea să transmită un anumit număr de informaţii, ci se străduia să formeze modele de gândire şi comportare, cultivând aptitudini şi talente.” (Grigore Moisil)
A plecat dintre noi la 2 septembrie 1996.
