Cancerul ( partea a patra )

            Vedem deci că ultimum movens, cauza ultimă, care transformă o celulă normală în celulă canceroasă rămâne încă un secret al naturii cu toate teoriile ingenioase  emise de diferiţi cercetători.Trebue să recunoaştem cu toată francheţea că problema cancerului rămâne pusă în întregime şi că ea nu a progresat aproape deloc.S-au făcut în schimb progrese în alt sens, într-un sens mai practic şi cu aceste progrese ne vom ocupa mai de aproape.

            Incă de mult atenţiunea medicilor a fost atrasă asupra faptului că cele mai dese ori cancerul se desvoltă pe locuri cari au fost expuse unei iritaţiuni de lungă durată.Iritaţiunea aceastapoate fi de natură foarte variată; cele mai dese ori ea e mecanică, chimică,fizică sau inflamatorie.Astfel s-a născut şi s-a întărit din ce în ce mai mult ideia că iritaţiunile de lungă durată şi des repetate sunt cauza provocatoare imediată a cancerului.In favoarea acestui fel de a vedea pledează atâtea fapte încât enumerarea lor ar întrece cu mult cadrul acestei lucrări şi de aceea mă voi mărgini să citez numai pe cele mai caracteristice dintre ele.

           Un exemplu din cele mai doveditoare este cancerul cunoscut sub numele de Kangricancer.Locuitorii din Kaşmir ( India ), au obiceiul ca în anotimpurile reci să se încălzească cu ajutorul unor coşuleţe numite Kangri ce conţin nişte vase de pământ în care ard excremente de cămilă.Spre a se încălzi, ei ţin coşuleţul sub hainele lor largi în contact cu pielea abdomenului.Practica aceasta are drept rezultat în cele mai multe cazuri o arsură, o iritaţie a pielei, pe care se grejează foarte des un cancer numit Kangri-cancer.In cazul acesta iritaţia repetată e reprezentată prin radiaţiunile calorice, deci e de natura fizică.Razele X şi razele Y ale radiumului produc şi ele stări de iritaţie a pielei pe cari se grefează apoi cancerul.

            Majoritatea medicilor radiologi care au lucrat la începutul erei radiologice, numită epoca eroică, au contractat cancere grave în urma acţiunei iritante a razelor X.Substanţele chimice, capabile prin acţiunea lor iritantă să producă cancer sunt reprezentate în cel mai înalt grad prin cărbune şi derivatele lui, gudronul şi parafina în special.Lucrătorii ocupaţi la distileriile de parafină capătă deseori un cancer al pielei scrotului şi al pielei braţului.Pe de altă parte e cunoscută boala coşarilor.Aceste cazuri precum şi altele în care proprietatea cărbunelui şi a derivatelor sale de a produce cancer e evidentă, a împins pe cercetători să încerce dacă gudronul şi parafina nu pot fi utilizate şi pentru a produce cancerul la animale în mod experimental.Doi japonezi, Jamagiva şi Ishikava, după o muncă perseverentă de 15 ani au reuşit să producă un cancer cu ajutorul gudronului la iepurii de casă.Iată cum au procedat aceşti cercetători: ei au pensulat cu gudron pielea urechii iepurilor  tot a doua sau a treia zi.După interval variabil de la 2 luni până la un an în locul pensulat s-a produs un cancer.Acest cancer experimental reprodus după voinţă la animale cu ajutorul gudronului e poate proba cea mai evidentă în favoarea teoriei iritaţiunii.E deci incontestabil că iritaţiuni de lungă durată, fie ele de natură mecanică, fizică sau chimică pot favoriza dezvoltarea cancerului.Cum se face însă că aceleaşi iritaţiuni nu produc la toţi muncitorii de parafină, la toţi radiologiştii şi la toţi locuitorii din Kaşmir cancer?Pentru a explica acest fenomen trebue să admitem că pentru provocarea cancerului, pe lângă iritaţii mai e nevoie şi de alţi factori ajutători numiţi factori predispozanţi sau predispoziţiuni, care pregătesc şi înlesnesc atacul contra organismului.