Viena, un oraş cu tradiţie şi clădiri interesante. Am ajuns spre seară şi am stat câteva ore. Spre fericirea mea am văzut oraşul noaptea, implicit clădirile luminate.
Am oprit pe Sonnenfelsgasse, aproape de Stephansplatz. Fiind primul meu contact cu un oraş din afară României (Budapesta doar a fost tranzitata) nu am putut să nu remarc curăţenia de pe trotuare. În plus mi-am dat seama cât de bine dau trotuarele pavate.
Nu mi-am propus să îţi fac turul oraşului, pentru asta există nenumărate site-uri care au în plus şi fotografii. Scopul meu principal a fost să observ vuietul turistic, organizarea transportului în comun şi detalii privind facilităţile, încercam să găsesc compatibilităţi şi circumstanţe atenuante pentru Bucureşti.
Ajuns în Piaţa Stephansplatz, îţi lipeşti ochii de catedrală. Impunătoare, stil gotic, domneşte peste piaţă. Interesant totuşi mirosul de bălegar, ce provenea de la trăsurile de promenadă care îşi aveau punctul terminus în piaţă. O staţie de metrou îşi făcea apariţia timid, nevrând parcă să lezeze arhitectura din zonă. Printre clădirile din zona am văzut şi câteva imobile de prin anii 60 care aflându-se într-o stare bună se integrau suficient de bine.
Ca în orice oraş, există şi o stradă comercială. Strada Kamnter. M-am plimbat de la un cap la altul, însă nu m-a impresionat nimic. Atunci am realizat că ai putea vinde în Bucureşti străduţele din centrul vechi. I-ai putea oferi turistului o alternativă mai intimă la străzile largi cu clădiri înalte din Viena.
Grădina Burg (Burggarten) nu merită văzută în poze. E un spaţiu excelent pentru relaxare, cu un gazon tuns parcă la foarfecă. Din parc ai vedere către Biblioteca Naţională, clădire de început de secol XX (cred). Ah, şi am văzut grupuri mai mari de 5 persoane stând pe iarbă.
Am observat un lucru interesant. La una din intrarile în grădină era amplasat un cântar, în genul acelora din Cişmigiu. Încă un loc în care vizitatorul poate lăsa 50 de cenţi sau 50 de bani 
. Ar trebui valorificate mai bine cele de pe la noi.
Ca să fiu un pic cârcotaş, am văzut piste de biciclete pe trotuar marcate parcă în detrimentul circulaţiei pietonale şi rampe pentru accesul bicicletelor de pe stradă pe trotuar realizate în spirit românesc dintr-o mână de astfalt aruncată la buza bordurii.
Nu am stat suficient de mult în Viena ca să pot depăşi statutul de simplu turist. Mi-aş fi dorit să colind mai mult, să îmi creez o părere mai pertinentă, dar poate altă dată.
În orice caz, mi-a lăsat impresia de un oraş decent în care ţi-ar face plăcere să trăieşti şi de la care poţi cere suficient de mult încât să te simţi bine.
