Boli de femei

 Sub acest nume se întelege în popor totalitatea bolilor de care pot fi atinse organele genitale ale femeii, boli pricinuite în general de mircobi din acei care se întâlnesc mai des la aceste boli şi care sunt: gonococci, streptococci, stafilococi şi colibacili.

             Când boala de femee este localizată numai la vagin poartă numele de vaginită; în uter ( sau mitră ) ia numele de metrită, iar când sunt infectate şi inflamate ( prinse ) celelalte organe ale femeii în legătură cu mitra ( ovar = ovarită: salpinxul = salpingită ) atunci se spune, într-un cuvânt, că avem de a face cu o anexită ( adică aprindere a anexelor uterului ).

              De unde pot veni microbii la toate aceste organe interne ale femeii?

1)      Pot veni din afară aduşi printr-un contact genital infectant, sau prin vre-un instrument chirurgical nesterilizat de la medic sau moaşă negligentă.

2)       Pot veni şi de la organe învecinate ( de la apendice, din intestinal gros, din rectum, din vezica urinară etc. )

3)      Pot veni şi aduşi de sângele din aparatul circulator în timpul unei boale generale ca scarlatina, pojar, tifoidă, etc.

Simptomele prin care se arată diferitele “boli de femei” au fost descrise în capitolele separate din cartea de faţă.

            Vaginitele şi salpingoovaritele au semen speciale iar anexitele au ca symptom principal o durere mare în partea de jos a pântecelui şi la şale.Durerea se lasă în jos adesea şi la picioare.Când anexita e în fază acută bolnava are şi febră, iar când e prins şi peritoneul are semen de peritonită.

            Nu rare ori se ivesc şi turburări din partea băşicii udului şi a aparatului digestive şi un întreg cortegiu de turburări nervoase.Dacă boala nu e căutată, e neglijată şi a trecut în stare cronică, bolnava cade într-o cachexie pelvienă, o adevărată stare de infirmă.

            Tratamentul: A. La anexită acută.

            I. Tratament medical.

            1) Agenţi fizici, precum:

             a) Repaus absolut în pat, cât mai de timpuriu.După acest repaus durerile şi febra scad din primele zile.

             b) Pungă de ghiaţă pe burtă ( pântece ) în partea de sub buric, dar punând sub ea un şervet.

             c) Spălături ( injecţii ) vaginale fierbinţi.

            2) Medical: Ol. camforat, cofeină, elecirargol, abcese de fixaţie, valeriană, bromură, hypnotice (cloral, opiu).

            3) Proteinoterapie ( injecţii sub piele de lapte sterilizat, 5 – 10 cmc. pe zi ).

            4) Autohemoterapie.

            5) Serotherapie.

            6) Vaccinoterapie ( vaccinul Delbet care e un amestec de streptostafilococi şi piocianic ).In comerţ e cunoscut sub numele de propidon.Cu aceste vaccinuri se fac injecţii sub piele 3 cmc, timp de 5 – 7 zile.După injecţii se arată adesea fiori, febră mare, puls frequent, – dar trecătoare şi simptomele inflamatorii dispar din organe.

             II.Tratament chirurgical.

             Dacă în starea acută de care vorbim aci constatăm că s-a format puroiu adică un abces ce se constată de medic examinând ( „tuşeu” ) fundul vaginului, atunci medicul intervine cu:

1)      Colpotomia.Intră cu un bisturiu sau cu foarfece în fundul vaginului, – după ce cu o pensă a fixat gâtul mitrei – şi taie acest fund lăsând să se scurgă afară puroiul.Introduce în deschiderea făcută drenuri ( tuburi de cauciuc ) şi tamponează vaginul.

2)      Când puroiul s-a adunat nu în fundul „trupul” ( vaginului ) bolnavei, ci înainte spre peretele dinainte al burţii, atunci se face o tăietură pe burtă ( „laparatomie” ) acolo unde se simte fluctuaţia abcesului şi apoi punem drenuri ca puroiul să se scurgă mai lesne.Dar când puroiul e departe, înlăuntru de tot în pântece, n-avem ce face, trebue să avem răbdare şi să aşteptăm până „să vină la mâna” chirurgului ( uneori se deschide de la sine, în aceste cazuri, în rectum, în băşică ).

B. Anexite în forme subacute şi cronice.

     Şi aci: repaus, pungă de ghiaţă, prişniţuri, injecţii cu vaccine Delbet, ( toate aceste le întrebuinţăm când bolnava din starea cronică trece pentru un moment în cea acută, cu febră, dureri mai mari etc.) apoi diatermie.

      Dar toate astea sunt bune pentru femei bogate.Femeea muncitoare, săracă, nu se poate însă trata mereu şi să ducă o viaţă în repaus mult timp şi de aceea, la ea, chirurgul se gândeşte la intervenţii chirurgicale: bine înţeles, după ce cu tratamentele descrise mai sus ( cu repaus câteva zile şi alţi agenţi fizici ) a obţinut liniştirea aprinderii.Aceste intervenţii sunt: anexotomii, salpingotomii, histerectomii fundice ( adică operaţii prin care chirurgul scoate afară din corpul femeii organul bolnav ).