Poate cunoasteti deja cate ceva despre cat de importanta este reciclarea obiectelor si materiilor folosite si care este impactul benefic al acestora asupra mediului inconjurator si implicit asupra calitatii vietii consumatorilor.
In Romania se cunosc foarte putine date despre ceea ce reprezinta in special reciclarea obiectelor electrocasnice, asa-numitele DEEE (deseuri electronice si electrocasnice) . Adesea suntem indemnati prin diverse campanii sa reciclam hartie sau pet-uri dar de cele mai multe ori nu stim ca si computerele, telefoanele mobile, imprimantele, scannere-le, bateriile precum si oricare alt echipament electrocasnic poate fi reciclat.
Educatia ecologica legata de aceste deseuri aproape ca lipseste cu desavarsire in Romania deoarece nu exista studii la zi realizate pe teritoriul tarii noastre care sa ne determine sa luam in serios RECICLAREA. De aceea, m-am gandit sa va propun in continuare un material detaliat legat de cele mai importante obiecte electrocasnice care pot fi reciclate. Datele sunt preluate de pe site-uri din strainatate si sunt menite sa ofere o imagine de ansamblu asupra importantei reciclarii. Chiar daca in Romania nu exista prea multe centre de reciclare, o simpla cautare pe internet ne va arata ca, totusi, macar in Bucuresti , avem posibilitatea sa contactam firme specializate in domeniu care sa ne sprijine in efortul de a pastra planeta curata.
De ce sa reciclam computerele?
Computerele iesite din uz contin cantitati importante de materiale reciclabile inclusiv metelele din cabluri si circuite, sticla monitoarelor si materialul plastic de la carcase. De exemplu, o tona de desuri electronice provenind de la computere contine mai mult aur decat se poate extrage dintr-minereu de 17 tone de aur. Datorita evolutiei mircocipurilor, utilizatorii au posibilitatea ca la fiecare 18 luni sa isi cumpere computere care sunt de doua ori mai performante la acelasi pret. Acest ciclu de viata al computerelor (care duce la un surplus de componente electronice) s-a inregistrat in ultimii 20 de ani din istoria computerelor. Pentru a veni in intampinarea necesitatilor utilizatorilor, industria de computere si electronice a devenit cel mai mare sector de pe piata industriala din SUA , reprezentand 11% din produsul intern brut, avand o rata de crestere anuala de 4%.
Computerele si alte obiecte electronice reprezinta o sursa imensa de materiale cu potential reciclabil. Unele deseuri nu sunt primite de companiile care se ocupa de asa ceva datorita pretului scazut pentru acele metale sau datorita naturii periculoas ale acelor materiale. De exemplu, prezenta plumbului in unele deseuri electronice impiedica procesul de reciclare al acestora.
Metale
Metalele continute de computere in mod normal sunt: aluminiu, antimoniu, arsenic, bariu, beril, cadmiu, crom,cobalt, cupru, galliu, aur,fier, plumb, mangan, mercur, palldadium, platina, seleniu , argint si zinc. Opt dintre aceste metale reprezinta potential toxic si de aceea este interzisa raspandirea lor in natura prin incinerare sau depozitarea acestora in locuri neautorizate.
Istoric vorbind, recuperarea metalelor pretioase din deseuri electronice a reprezentat unul dintre modurile de stimulare a industriei de reciclare a electronicelor. Cu toate acestea, in efortul de a scadea costurile, producatorii au redus treptat continutul de metale pretioase din produsele electronice si este posibil ca acest trend sa continue. Informatii specifice legate de metalele pretioase (din grupa aur,argint si platina) care ajung sa fie recuperate nu sunt disponibile, dar cam o treime din metalele pretioase recuperate din deseuri pot fi aur. Valoarea unei tone de metele pretioase recuperate in SUA in 1998 era de 3,6 milioane dolari. Aceasta valoare a fost obtinuta presupunand ca din metalele pretioase recuperate 60% erau argint si 40% aur, palladium si platina. Pretul mediu folosit pentru a calcula valoarea aceasta a fost de 5,10$ pe uncia de argint si un pret mediu de 300$ pe cia de aunur, palladiu si platina.
Materiale plastice
Materialele plastice din carcasele computerelor pot fi refolosite pentru a adaposti diverse alte obiecte elecronice, pot fi topite pentru a folosi materia prima rezultata pentru produse noi sau sunt folosite drept carburant. Pste 6.500 tone de plastic au fost recuperate in SUA in 1998, cu o crestere de aproape 25% fata de 1997. Cand sunt folosite drept combustibil pentru cuptoarele de ciment in industria metalurgica 1 tona de plastic poate inlocui aproximativ 1,3 tone de carbune. Componentele de plastic se consuma la o temperatura inalta si cand sunt combinate cu aer imbogatit cu oxigen ajuta la procesul de combustie. Folosirea plasticului scade cantitatea de carbune folosit pentru aceste activitati. Cu toate acestea, adevarata reciclare efectiva a materialelor plastice provenite de la computere este impiedicata de doua aspecte: varietatea de materiale plastice si lipsa etichetelor. Plasticul recuperat si nesortat are o valoare scazuta; cu toate acestea, daca plasticul este curatat si separat, preturile pot sa varieze de la 265$ /tona pentru polypropylen fulgi la 900$/tona .
Sticla
Sticla, provenind in principiu de la tubul catodic si monitoare, reprezinta cam 25% din greutatea totala a electronicelor reciclate in 1998 sau 13.200 tone. Datorita continutului acestuia de plumb, sticla este considerata un deseu periculos.
In Quebec de exemplu, monitoarele sunt folosite in industria metalurgica a cuprului. Acestea mai contin inte 4 si 7% cupru 5-10% plumb si aproximativ 30% dioxid de siliciu (componentul de baza al sticlei din tuburile catodice) .
Tuburile catodice sunt si ele reciclate. Acestea contin 10-13% cupru, 15-20 % plumb si intre 50-60% dioxid de siliciu. De exemplu, cuprul este recuperat si transformat in metal care poate fi pus in vanzare in unitatile metalurgice din Quebec. Dioxidiul de siliciu continut in sticla din tubul catodic are valoare deoarece acesta este folosit in procesul de separare al metalelor.
De ce sa reciclam frigiderele?
Frigiderele si combinele frigorifice folosite in gospodarii produse inainte de 1995 contin in mod obisnuit chlorofluorcarbon(CFC). Cea mai mare parte a aparatelor de aer conditionat contin hydrochlorofluorcarbon (HCFC) . Din 1995 si frigiderele folosesc acest refrigerant. Atat CFC cat si HCFC sunt substante care subtiaza stratul de ozon dar sunt si gaze cu efect de sera.
Frigiderele si combinele frigorifice produse inainte de 2005 folosesc spuma izolanta pe baza de CFC sau HCFC. Numai modelele produse dupa 2005 contin gaze care protejeaza stratul de ozon si mediul inconjurator.
Componente periculoase: Produsele folosite in gospodarie contin componente periculoase precum uleiul uzat de la compresor, substante din categoria bifenil policlorinat (PCB) si mercur. De exemplu, circuitul de racire contine ulei care poate sa se contamineze cu agentul de refrigerare care ataca stratul de ozon. Anumite sisteme de refrigerare produse inainte de 2000 au componente care contin mercur (intrerupatoare sau releuri). Frigiderele produse inainte de 1979 pot avea capacitoare care contin PCB.
In cazul in care sistemele frigorifice nu sunt depozitate in spatii corespunzatore,uleiul compresorului cu care acestea sunt dotate poate sa fie contaminat cu substante refrigerante daunatoare stratului de ozon care o data eliberate in mediul inconjurator subtiaza stratul de ozon si pot contamina panza freatica.
Atunci cand mercurul este eliberat in mediul inconjurator, acesta se acumuleaza in tesuturile plantelor si animalelor si in cazul in care acestea ajung sa fie consumate de oameni, mercurul cauzeaza incetinirea dezvoltarii neurologice precum si alte probleme legate de sistemul nervos.
Substantele toxice din categoria bifenililor policlorinati (PCB) au efecte cancerigene si non-cancerigene asupra sistemului imunitar, reproducator, nervos si endocrin.
www.epa.org
