Relatiile publice semnalizeaza

Cumintind verbul si rostuind substantivul, departe de limitele naturale, de pragul superior , cuvantul isi gaseste semnificatiile reale intr-un ideal creat de contexte. Lumea s-a nascut si supravietuieste prin sensurile vorbelor, prin ceea ce inseamna cu adevarat rastalmacirea sau despicarea firului in patru. Sunt expresii pe care le folosim mereu pentru a gasi explicatii, dar niciodata nu ne gandim la semnificatiile lor. Sensurile trebuie sa isi gaseasca menirea pentru a atinge scopurile propuse la nivel semantic si cultural.

Motivatia alegerii cuvantului

              Promovarea sensurilor si arta persuadarii pot fi considerati pasii primordiali in realizarea unei conventii, o conventie intre cuvant si semnificatia sa.

              Din punctul de vedere al domeniului semioticii, semnalul este un cuvant ce emana foarte multe semnificatii. Utilitatea lui se dezvolta o data cu extinderea publicitatii si a relatiilor publice. Este nevoie de semnale pentru a se simti importanta produselor si a fiintelor umane pe Pamant.

              O campanie reusita de relatii publice poate avea doua scopuri: informational si motivational. Din punct de vedere afectiv, amprenta motivationala este cea care transmite semnalul esential intr-o comunicare. La nivelul mesajului publicitar, semnalul poate fi considerat elementul ce declanseaza actul conversational, puntea de legatura dintre emitator si receptor, dintre context si intelesul cuvintelor.

Definitia cuvantului regasita in formatul enciclopedic si de dictionar

              Semnificantul verbal ales este dat de substantivul comun „semnal”,  care se regaseste in doua definitii. Umberto Eco<!–[if !supportFootnotes]–>[1]<!–[endif]–>, in lucrarea sa „Tratat de semiotica”  identifica ideea conform careia obiectul specific teoriei informatiei nu sunt semnele, ci unitatile de transmisie ce pot fi masurate cantitativ, independent de semnificatiile lor posibile, iar aceste unitati sunt denumite semnale. Umberto Eco: „Definim deci un proces de comunicare drept trecerea unui Semnal (ceea ce nu înseamnă în mod necesar ‘un semn’) de la o Sursă, cu ajutorul unui Transmiţător, printr-un Canal, la un Destinatar (sau punct de desti­naţie). Intr-un proces care are loc între două maşini sem­nalul nu are nici o putere ‘semnificantă’ : el poate doar determina destinatarul sub specie stimuli. In acest caz nu există semnificare, chiar dacă se poate spune că există un transfer de informaţie”. 

               In ceea ce priveste Dictionarul Enciclopedic Roman<!–[if !supportFootnotes]–>[2]<!–[endif]–>, cuvantul „semnal”  sugereaza agentul sau ceva ce preceda un agent cu o anumita valoare biologica, anuntandu-l pe acesta si care dobandeste valoarea de semnal in urma unui numar oarecare de asocieri, adica in cursul elaborarii unui reflex conditionat.  Cea mai apropiata definitie a acestui cuvant se regaseste in Dictionarul Explicativ al Limbii romane, unde semnalul reprezinta un semn conventional (sonor sau vizual) sau grup de astfel de semne, folosite pentru a transmite la distanta o instiintare, o informatie, un avertisment, o comanda.

              Tendinta catre desemiozare a cuvantului ales implica incapacitatea transpunerii in universul corespunzator, teama de a intelege un cuvant ce are implicatii deosebite si imposibilitatea de a crea noi sensuri cu ajutorul „semnalului”.  Chiar si in aceste sensuri, este necesara tragerea unui semnal de alarma, care sa aiba menirea de a pozitiona strategic publicul vizat sau potentialii consumatori intr-o zona in care sa fie deschis accesul catre ideea de semnalizare a diferentelor.

               Obiectul mesajului este acum transformat în semn sau sistem de semne. Comunicarea are drept finalitate interpretarea de catre destinatar a mesajului ca fiind inteligibil, comunicand ceva, semnificand. Aceasta finalitate a comunicarii poate fi deci semioza infinita, acordarea de semnificatii mesajului de către destinatar, o recompunere a lumii insa in variante infinite. Dar totodată comunicarea nu se incheie o data cu preluarea sau receptarea informatiei. Informatia poate exercita o influenta efectiva asupra opiniilor, ideilor sau comportamentului celor ce o recepteaza. Procesul poarta numele de efect al comunicarii  si este baza conditionarii feed-back-ului, a raspunsului, a reactiei destinatarului fata de mesajul transmis de catre emitent. 

Distinctia dintre semn si semnal

                Un semnal este unitatea pertinenta a unui sistem, care poate deveni un sistem de exprimare orga­nizat pentru un continut, dar care ar putea si sa ramana doar un sistem de elemente fizice lipsite de functie semio­tica (si ca atare este studiat de o teorie a informatiei în sens restrans). Un semnal poate fi un stimul care nu semnifică nimic, dar provoaca sau solicita ceva : cand este insă utilizat ea ANTECEDENT recunoscut al unui CON­SECVENT prevazut, iata ca este considerat drept semn, deoarece el tine locul propriului sau consecvent (fie pen­tru emitator, fie pentru destinatar). 

                  Un semn este constituit intotdeauna din unul (sau mai multe) elemente ale unui PLAN AL EXPRESIEI, corelate conventional cu unul (sau mai multe) elemente ale unui PLAN AL CONTINUTULUI.

Ori de cate ori există o corelatie de acest tip, recunos­cuta de o societate omeneasca, este vorba de un semn. Numai in acest sens se poate accepta definitia lui Saussure, dupa care un semn este corespondenta dintre un semnificant şi un semnificat.

Provenienta produsului

              In contextul alegerii facute, semnalul este un rezultat al consumului unui produs, fapt regasit si in ultima definitie redata mai sus. Astfel, semnalul poate fi promovat prin intermediul rezultatelor produse, persuasiunea se realizeaza prin importanta semnului conventional. Aparatele de telefonie mobila si cele electronice sunt obiectele care transmit semnale si cele care sunt vizate din aceste puncte de vedere pentru gandirea si schitarea unor campanii publicitare.  Semnalul nu este un simplu detaliu ce insoteste un produs si nu este o caracteristica pur comerciala, ci este elementul care face diferenta, care evidentiaza calitatea produselor. Semnalul este mai mult decat o conventie intre locutor si publicul vizat, este imaginea perfectiunii si oglindirea in necesitatile targetului.

             Daca ar fi sa includem intr-o campanie de promovare acest cuvant, cu siguranta primul produs la care ne-am gandi ar fi reteaua de telefonie mobila Vodafone, ce se asociaza perfect acestui semnificant. Cu toate acestea, comunicatorii ce promovau acest brand nu au pornit mesajul catre publicul vizat de la acest mesaj, care sa contina semnalul. In acest sens, o sugestie personala ar putea fi considerata urmatoarea: „Semnalul tau cum suna?”

            Departe de toate acestea, semnalul poate fi pus si sub semnul conventiei dintre publicul-tinta si receptori, dintre aceia care primesc un rezultat si cei ce gandesc strategii pentru a-l promova, pentru a ii evidentia caracteristicile deosebite.

           O alta provenienta a semnalelor poate fi redata prin substantivul comun „semnalizare”<!–[if !supportFootnotes]–>[3]<!–[endif]–>, care are menirea de a puncta, de a accentua idei, detalii si trasaturi speciale, ce fac diferentierea intre produse asemanatoare, dorite pe o piata larga de consumatori si promovate prin intermediul diverselor strategii de relatii publice.

           Semnalul primit sugereaza atingerea scopului propus in urma cercetarii, intelegerii si aplicarii strategiilor de promovare a produselor. In acest sens, semnalul este puntea de legatura dintre emitatori si receptori, iar primirea acestuia marcheaza „victoria” unei campanii.

Segmentarea publicului-tinta

           Consumatorii semnalelor, cei ce inteleg si iubesc acest gen de conventii sunt si cei ce vad universul diferit, cei care se hranesc si traiesc prin intermediul semnificatiilor. Fiintele umane isi pot modifica propriul destin si viziunile prin ceea ce inseamna semnalul, prin puterea de a deslusi ceea ce publicitatea denumeste „feedback”. Semnalul este un artificiu persuasiv, dar nu este artificial, deoarece descrie mereu o stare de fapt, o situatie deja existenta, pe care toti o observa, dar despre care nu pot spune prea multe. Prin intermediul semnalului este amplificata nuanta dinamica a evenimentelor in care este implicat un produs promovat. Orice comunicare implica existenta unui schimb de semnale.

          Publicul-tinta ce intelege si primeste un semnal este acela care iubeste diferentierea, care nu accepta lucrurile asemanatoare, deoarece se bazeaza preponderent pe ceea ce inseamna diversitatea, puterea si abilitatea de a recunoaste valoarea.  Publicurile vizate nu sunt foarte bine delimitate in privinta acestui domeniu, deoarece prezinta o vizibilitate redusa in randul potentialilor consumatori.

         Nu oricine poate defini si identifica un semnal. De aceea, principala trasatura a targetului vizat este nivelul ridicat de cultura, experienta profesionala indelungata, puterea de concentrare, de remarcare a detaliilor aparent nesemnificative. Acest tip de public este unul matur in gandire si in actionare, ce se bazeaza pe logica pura, dinamism si sinceritate. In aceasta categorie intra persoanele ce au varsta cuprinsa intre 25 si 55 de ani, cei ce au un contact permanent cu o lume coordonata de divertisment, culoare si forme. Semnalele sunt detectate, in special, de catre persoanele de sex feminin, cele ce impatasesc trasaturi afective profunde si inconfundabile. Femeile nu sunt doar cele ce primesc aceste mesaje, ci si cele care le folosesc pentru a-si hrani propriile asteptari.

               Nu este un mister faptul ca cea mai buna relationare dintre fiintele de sex feminin si semnale se intalneste in lumea animalelor, acolo unde acestea raspund stimulilor, fapt regasit si in studiul “Introducere in teoria comunicarii”, scris de Mihai Dinu<!–[if !supportFootnotes]–>[4]<!–[endif]–>, unde sunt caracaterizate cele sapte tipuri de comunicare nonverbala (de exemplu: Paianjenii comunica prin batai in frunze; pestii sunt foarte galagiosi dar nu-i auzim datorita barierei fonice a suprafetei apei; broastele folosesc sapte semnale deosebite cand se cheama, anunta ploaia, sunt in alerta, prezic contactul fizic; pasarile comunica prin semnale  scurte / succesiuni de note (cantece), pitigoiul emite 21 de semnale cu intelesuri diferite, mierla ii raspunde prin strofe identice; corbul, graurul, cotofana si, mai ales paalii pot reproduce accepil unele cuvinte, la fel cimpanzeii.)

              Din punctul de vedere al localizarii geografice, semnalele sunt mai usor de receptat de cei din zona urbana, deoarece aici oamenii sunt deschisi catre inventii lingvistice si pragmatice, inteleg si accepta jocurile de cuvinte si fac mult mai usor conexiunile necesare.

            Apartenenta nationala este una dintre caracteristicile publicului-tinta care se regaste si in istoria relatiilor publice, deoarece sunt avantajate statele care au o cultura pentru universul publicitatii. Se stie faptul ca, fiind un domeniu inca nou pentru Romania, advertising-ul degajeaza semnale pentru cunoscatori si pentru potentialii consumatori. Incet incet, chiar si cele mai mici sectiuni ale acestui domeniu incep sa fie considerate importante pentru promovarea anumitor produse sau pentru cladirea strategiilor de marketing.

            Intr-o lume in care concurenta acerba porneste de la intentii si se finalizeaza cu rezultate (concretizate in semnale, mesaje reale) contabilizate in randul publicurilor vizate, cea mai buna solutie pentru accentuarea semnalelor de orice tip este constientizarea. Acest tip de actiune specifica domeniului relatiilor publice are un dublu efect, atat asupra targetului delimitat, cat si asupra producatorilor, celor ce gandesc si cladesc planuri de promovare.