KILOMETRUL O

În multe ţări Kilometrul 0 este o locaţie particulară, de obicei aşezată în capitala ţării, de la care sunt măsurate distanţele cadastrale în ţara respectivă. O noţiune similară există pentru drumuri, fiecare având un număr, denumit în funcţie de distanţa faţă de locaţia iniţială.

          Tradiţia are originea la Roma, acolo unde există încă Milarium Aureum, piatra de hotar aurită, un monument ridicat de împăratul Cezar Augustus în anul 20 î.Hr., în centrul Forumului roman, lângă templul lui Saturn. Toate drumurile erau considerate ca plecând din acest punct, iar distanţele în Imperiul Roman se măsurau relativ la acest punct. Celebra frază toate drumurile duc la Roma face referire la acest monument, iniţial format dintr-o coloană turnată în bronz, aşezată pe un postament de marmură, astăzi păstrându-se numai fragmente ale soclului.

          Marile capitale europene (dar nu numai) au păstrat această tradiţie şi au marcat simbolic locul considerat punctul de plecare, centrul, kilometrul 0 prin diferite modalităţi: plăci, statui, pieţe publice, monumente etc.

Londra, de exemplu, deşi nu foloseşte noţiunea de kilometru 0, datorită sistemului de măsuri diferit, are totuşi variante prin care marchează centrul. Trafalgar Square este considerată a fi centrul Londrei, fapt consfinţit de plăcuţa instalată între Strand şi Charing Cross Road, locul de unde sunt măsurate toate distanţele oficiale în Marea Britanie. Aici se află National Gallery, posesoarea uneia dintre cele mai vaste colecţii de artă din lume, precum şi un alt monument emblematic pentru englezi, Coloana lui Nelson, dedicată unuia dintre cei mai iubiţi eroi naţionali. Veşnic aglomerată, Trafalgar Square este scena favorită a londonezilor pentru evenimente majore precum alegerile, nunţile familiei regale sau întâmpinarea Anului Nou.

Dar există la Londra şi monumentul antic roman, un fragment din ceea ce odinioară forma un obelisc, o piatră aşezată astăzi pe Cannon Street, de la care romanii măsurau toate distanţele în Britania cucerită.

La Paris Kilometrul O se găseşte lângă Catedrala Notre Dame, înălţată pe Ile de la Cite.

La Moscova locul este marcat printr-o placă de bronz, în pavimentul Pieţei Roşii, în imediata apropiere a Muzeului de Istorie şi a Dumei de Stat. Tradiţia spune că trebuie să stai exact în acest punct şi să arunci în sus câteva monede şi cu siguranţă vei reveni la Moscova.

La Madrid, monumentul este aşezat în piaţa Poarta Soarelui, cea mai populară atracţie din oraşul vechi. Acum cinci sute de ani, când a fost construită, era doar o poartă oarecare de intrare în oraş care avea simbolul soarelui sculptat pe ea, dar în prezent are o importanţă deosebită pentru că aici se afla kilometrul 0 al Spaniei. În noaptea de Revelion mii de petrecăreţi aşteaptă aici dangătul clopotelor care anunţă intrarea în noul an. Monumentul este completat cu un ceas vechi care anunţă ora oficială a ţării.

Monumentul Kilometrul zero al capitalei noastre este localizat în centrul Bucureştilor, în faţa Bisericii Sf. Gheorghe Nou. El a fost stabilit acolo de topografii care au executat primele hărţi şi planuri în perioada principatului ţărilor române, după venirea lui Carol I. Monumentul constă într-un bazin circular, pe o roză a vânturilor, o sferă metalică pe care se găsesc semnele zodiacale.

Proiectul a fost conceput de arhitecţii Horia Creangă şi Ştefan Niculescu şi realizat de sculptorul Constantin Baraschi în 1937, iar după distrugerile suferite în timpul regimului comunist, când a fost dezmembrat şi acoperit cu pământ, a fost restaurat, după situaţia descoperită in situ. Inaugurarea a fost făcută pe 9 iunie 1998, în timpul Lunii Bucureştilor.

Între razele rozei vânturilor se află principalele provincii istorice româneşti: Muntenia, Moldova, Ardeal, Dobrogea, Banat, Oltenia, Basarabia şi Bucovina. În centrul rozei sculptorul a găsit de cuviinţă să plaseze o sferă încinsă pe o circumferinţă cu un brâu pe care sunt reprezentate semnele zodiacului, iar pe lateralele de piatră ale micului bazin în care stă puţin scufundată roza sunt săpate oraşe ale României şi distanţele din Km 0 până la ele. Printre oraşele gravate pe acesta se numără şi Chişinău, Orhei, Tighina, care sunt curent în Republica Moldova, precum şi Silistra şi Dobrich din Bulgaria, care au făcut parte din România Mare din 1913 până în 1940.

Monumentul nu are din păcate potenţial turistic. Se află peste o şină de tramvai, în spatele gardului bisericii Sfântul Gheorghe, deloc scos în evidenţă, nu prea îngrijit, plin de frunze mucegăite în apa de ploaie şi cu urme de tălpi cu noroi pe acele de marmură ale rozei vânturilor. Spre deosebire de alţi kilometri 0 din capitalele lumii, care îţi dau distanţe ale mapamondului, acesta nu este relevant decât pentru români: toate oraşele inscripţionate pe el fac sau au făcut parte din România Mare (incluzând şi oraşe din fostul Cadrilater sau din actuala Republica Moldova).

Trecând peste acest aspect cred se poate uşor revitaliza acest punct al oraşului cu puţină grijă gospodărească, dar şi folosind povestea din spatele monumentului.

Finalizarea lui a avut nevoie de peste 60 de ani, început în anul 1937 este inaugurat abia în 1998.

La începutul anului 1937 municipalitatea capitalei a hotărât instalarea în acest loc a unui monument numit Piatra Militară. Monumentul urma să fie alcătuit dintr-un bazin circular cu o roză a vânturilor având între raze numele şi stemele provinciilor României. În mijlocul acestui ansamblu, cocoţată pe o sferă urma să fie amplasată o statuie reprezentându-l pe Sfântul Gheorghe omorând balaurul. Deşi iniţial Patriarhia României şi-a dat acceptul, ulterior a revenit asupra hotărârii şi s-a opus realizării monumentului invocând ca motiv a doua poruncă “Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul”. Sculptorul, Constantin Baraschi, a propus ca în locul lui Sfântul Gheorghe să se înalţe statuia lui Făt Frumos omorând un balaur. Monumentul n-a fost acceptat nici în această formă şi până să se mai ia vreo decizie a început războiul. Cum după sfârşitul războiului începe perioada comunistă iar stemele şi numele Basarabiei şi Bucovinei nu mai puteau apărea pe monument, sfera a fost demontată şi bazinul circular a fost acoperit cu pământ în 1952.

          Oraşul mai are un kilometru 0 metaforic, marcat printr-o bornă în intersecţia dintre Universitate, Arhitectură şi Teatrul Naţional, unde au avut loc majoritatea manifestaţiilor din timpul Revoluţiei, considerată o zonă simbolică pentru noile începuturi ale României.