Avem o problemă de limbaj. Este imposibil să parcurgi un traseu (indiferent care) prin oraş fără să observi că fiece lucru este un semn. Din Piaţa Kogălniceanu, de pildă, până la Romană (ocolind Cişmigiul prin dreapta, pe vizavi de Primărie) găseşti cel puţin atâtea semne câte cuvinte se află în Phaidon şi în primele trei cânturi ale Purgatoriului. În ambele cazuri, ai de-a face cu entităţi materiale care înmagazinează o memorie colectivă. Diferenţa rezidă în aceea că, dacă, în Sara pe deal, autorul ne obligă să citim mai întâi “Sara”, apoi “pe”, apoi “deal”, în Drumul Taberei nu există nimic obligându-ne să punem întâi un semafor de la Orizont, apoi 5 metri pătraţi de asfalt de la Moghioroş, apoi o ramură dintr-un copac de la Favorit.
În consecinţă, oraşul este un discurs latent, oarecum asemănător unui dicţionar. În DEX, fireşte, sunt cuprinse toate poemele lui Bacovia, traducerea cea mai riguroasă (deocamdată necunoscută publicului de rând) a Criticii raţiunii pure, jurnalul intim al puştoaicei care tocmai a apărut în balconul de la 8 al unui bloc din Militari şi descrierea foarte exactă a unui cal. Important este numai să identifici cuvintele necesare şi să le aşezi în ordinea potrivită. Plimbându-mă, cu un pic de inspiraţie, de la “căci” (p. 147 în DEX, 1996) la “deşi” (p. 291), am executat mişcarea optimă pentru a obţine o bună tălmăcire a Capitolului XIV din Cartea a cincea a Confesiunilor lui Augustin (trad. rom. de Gh. I. Şerban, Humanitas, Bucureşti, 1998-2005, p. 197: “Căci, deşi nu mă străduiam îndeajuns să-mi însuşesc ceea ce…” – sublinierile ne aparţin). De unde până unde – şi pe unde – ar trebui să merg, aşadar, ca să transform un kilometru din Rahova în Moara cu noroc sau în Mioriţa?
O combinaţie de bordură din Primăverii cu stâlp de iluminat din Vitan şi cu tarabă de flori de la Eroilor poate să fie transpunerea în domeniul urbanistic a unui fragment din Năpasta ori dintr-o capodoperă ce va fi editată în anul 2147. Privind o frunză de tei din Grădina Botanică după o fereastră a Băncii Naţionale şi înaintea unui panou publicitar de la Gara de Nord, am şansa de a recompune textul unui cântec religios din secolul al XIX-lea, mărturisirea halucinantă a faptelor unui parlamentar corupt sau o reţetă de păstrăv cu lămâie. Articolul “Silogism” dintr-un dicţionar de logică ori nota 87 din partea a doua a unui tratat de retorică sau de drept internaţional se află undeva între Parcul Titan şi Bulevardul Unirii. Săptămâna trecută (nu mai ştiu în care zi), deplasându-mă de lângă Poliţia Capitalei până la Arhitectură, apoi alergând până la capătul Bulevardului Magheru şi, în fine, luând autobuzul până la Piaţa Victoriei (cu intenţia de a coborî la metrou în direcţia Crângaşi), am încriptat o emoţionantă declaraţie de dragoste pentru o femeie cu părul negru (mi-e martor Antinoghen T., care s-a mirat că nu am pomenit şi despre faimoasa cotitură de pe Domniţa Anastasia). Chiar şi secretele hestugmiţilor pot fi dezvăluite integral de la o vitrină cu manechine sinistre de pe Schitu Măgureanu până la un balansoar din Parcul Icoanei. Evident, nu voi indica etapele intermediare.
Textul de faţă încifrează un ghid. Aşa cum se poate verifica foarte uşor, începe cu “Avem o problemă de…”. “Avem”: refugiu R.A.T.B. din Pantelimon. “O”: arbust de la Domenii. “Problemă”: tomberon Aurel Vlaicu, pe stânga. “De”: pod Herăstrău. (Simplă ipoteză de lucru; nimic nu mă împiedica să înşir: Dorobanţi, capac de canal de pe Turda, parcare din Berceni, ghiveci zona Tineretului – etc.).
Plec în Floare albastră (încep cu tramvaiul).
