Sa schimbi imaginea unui cartier sau a intregului oras intr-o singura noapte, poate fi un gest considerat o adevarata provocare, un gest de nebunie (din punct de vedere financiar) intr-o perioada asociata tot mai mult cuvantului „criza”, dar si o dovada a interesului coordonat de ratiuni comerciale si mai putin etice sau care tin de traditie, cultura, atasament civic.
Sursa: reportertvirtual.ro
„Micul Paris” intre ghilimele si Micul Paris „in stare pura”, asa cum se gaseste in Franta, valorifica o asemanare ce face parte din spatiul publicitar outdoor: cladiri al caror aspect exterior se schimba in functie de cele mai atractive promotii sau de cele mai mari brand-uri. Daca francezii nu fac altceva decat sa aplice tehnici de marketing si sa culeaga rezultate semnificative, in Bucuresti mesh-urile, banner-ele de mari dimensiuni ascund necesitatea renovarilor. Astfel, deloc intamplator a fost mesajul afisat de reprezentantii lantului de hypermarket-uri Carrefour, cei care au transformat contextul spatial intr-un pur obiectiv comercial, reprezentat de mesajul „De 9 ani demolam preturile pentru tine!”.
Declansarea unor efecte de asociere a brandului de origine franceza cu realitatea inconjuratoare intens comentata de romani a avut mereu un impact resunator asupra cresterii vanzarilor, datorata unei ironii publicitare pe care consumatorii pur si simplu o adora. Mediul inconjurator este unul destinat ingrijorarii si suferintei, iar evadarea privitorilor se face prin intermediul acestui tip de afisaje, care pare a fi singura modalitate de surprindere a zambetelor trecatorilor.
Publicitatea care „demoleaza” aspectul actual al cladirilor este, de fapt, cea care reconstruieste imagini desprinse din realitatea care ne inconjoara si, mai mult decat atat, accentueaza aspectele negative, folosindu-le ca mijloace autentice de evidentiere a valorilor unui brand.
Si daca vechile cladiri nu intampina trecatorii cu „vesminte” colorate sau cu mesaje ce te pot pune pe ganduri la orice ora a zilei, exista si alte forme de a scoate din anonimat o casa veche, cu geamuri termopane montate din loc in loc, dupa posibilitati („Iisus a zis: <>”, „Domnul Iisus: <>”).
Niciunul dintre aceste mesaje, nici macar culorile sau textura materialelor din care sunt confectionate banner-ele sau mesh-urile nu prezinta trasaturi comune cu arhitectura cladirilor ce le poarta. Zone apreciate din centrul vechi al orasului Bucuresti, ce inca mai pastreaza atmosfera secolului trecut, au devenit, si ele, adevarate suporturi de exponate publicitare. Bucurestii vechi si noi isi modifica imaginea printr-o actualizare fortata, nepermisa, creata, nu de traditie sau de efectele europenizarii, ci de incapacitatea de a face diferenta intre mediul natural, creionat prin obiceiuri si cutume si cel fabricat, modificat pana la extrema.
