Bătrâna Judith Kroll avea să împlinească peste câteva zile venerabila vârstă de 90 de ani. Cei trei fii ai săi muriseră de mult, o adevărată tragedie, într-un accident aviatic. Nurorile o părăsiră pe rând, lăsându-i ca amintire trei nepoţei. Doi dintre ei se hotărâră într-o bună zi şă-şi ia lumea în cap şi nimeni nu mai află din acel moment nimic despre soarta lor. Al treilea şi cel mai mic rămase în preajma bătrânei, iar aceasta îl crescu cu mare drag văzând în el un dar al cerului care compensa cât de cât dureroasa absenţă a fiilor ei. Însă nepoţelul crescu şi deprinse gustul “sugerii” sticlelor cu băuturi alcoolice. De multe ori fu adus acasă de guler şi predat bătrânei de diverşi poliţişti sau oameni de bine. “Iarăşi l-am prins golind paharele clienţilor care se duceau la WC” – se plângeau invariabil aceştia femeii disperate. Pentru acest nărav vecinii îl porecliseră “Sugativă”. Sugativă nu era un tip violent, avea ca orice beţiv micile sale manii şi iluzii. Credea cu tărie în existenţa unui zeu al beţivilor care-l va ajuta, într-o zi fastă, să găsească o comoară sau să câştige la loto, iar apoi să plece departe din bordel în bordel şi să moară fericit ţinând în mână cea mai scumpă sticlă de băutură. “Fără alcool lumea asta n-ar avea nici o noimă!” –mormăia el aşteptând chelnerul să-i aducă halbele de bere –de la cinci în sus, aşa sunase comanda – când, un necunoscut trase scaunul de lângă el şi, după ce se aşeză, desfăcu ziarul Bursa. Răsfoind câteva pagini sări ca ars: -Domnule, hoţii ăştia din guvern iarăşi au scumpit casele! Dacă aş avea o casă de vânzare aş fi acum miliardar, nu un pârlit de conţopist. La auzul acestor cuvinte Sugativă se trezi din dulcea moleşeală care-i învălui mintea şi trupul. Nu-şi puse întrebarea cum de scumpesc totul cei din guvern, ci o alta: când se va hotărî bunica lui să moară. Încercă să echivaleze locuinţa bunicii, o casă sănătoasă cu etaj, în sticle colorate conţinând cele mai scumpe şi rafinate băuturi. –Cât costă, domnule, astăzi o casă cu etaj şi grădină, încheia vioi Sugativă./ -Păi cea mai ieftină să tot fie 15 miliarde…/ -15 miliarde?!/ -Da, domnule, 15 miliarde, dumneata pe ce lume trăieşti!
Fără să-l salute pe necunoscut, Sugativă părăsi rapid terasa. Curios, lăsă pe masă o bancnotă mototolită reprezentând costul celor cinci albe nebăute. “Merită şi săracul chelner un mic bacşiş, la câte ţepe i-am tras. Sugativă se aşeză pe o bancă, la soare, şi aprinzându-şi-o să lase urme. În cele din urmă îi veni în cap o idee genială. Când bătrâna va adormi se va travesti în “Moartea”, cu o pălărie trasă pe ochi şi cu o mătură în mână, se va repezi asupra bătrânei urlând: -Am venit să te iau!
Dimineaţa, îndurerat ca şi alţi vecini, va constata că iubita lui bunică a suferit un infarct. O ştia pe bătrână sperioasă, mai ales de când hoţii începuseră să viziteze des şi profitabil casele din jur. Zâmbi satisfăcut, planul său era fără fisură. Ajuns acasă, Sugativă îşi zări bunicuţa iubită tolănită într-un şezlong, croşetând un pulover. Văzându-l, aceasta îşi potrivi ochelarii pe nas şi gustă puţin ceai dintr-o ceşcuţă ciobită: -Ear devreme astăzi, flăcăule?/-M-am hotărât ca de astăzi să-mi schimb viaţa, bunicuţo, zâmbi maliţios Sugativă. /-Mare minune ar fi să te laşi tu de băut! Azi noapte n-am putut să închid un ochi din cauza ta. Ce dracu te apucase să spargi nuci în bucătărie, a trebuit să-mi astup urechile cu pernuţele de câlţi. “Lua-te-ar dracu” cu pernuţele tale!” – gândi Sugativă./-De plictiseală spărgeam nuci, bunicuţo, de plictiseală. Dacă aş fi avut şi eu o nevastă cu totul altceva aş fi făcut noaptea./ -Obraznicule, cine nu te-a lăsat să te însori?E vina ta, nici o femeie nu se uită la un beţiv ca tine./ -Toate pensionarele îmi fac cu ochiul, bunicuţo./ -Eşti un blestemat, un blestemat!/-Iartă-mă, bunicuţo, dar acum vreau să mă duc să mă culc…/ -Nu faci decât să bei şi să dormi./ -Dacă n-am nevastă…/ -Porcule, porcule!
Astfel de dialoguri aveau loc zilnic între nepot şi bunică, transformându-se apoi în şicanări reciproce. Sugativă îi oferea bunicii în aproape toate nopţile, concerte de rock, dînd sonorul casetofonului la maximum, iar bunica, ca să se răzbune, îi punea sub pernă ceasul deşteptător, şi după o noapte de rock şi băutură numai de trezire matinală nu avea chef Sugativă.
Însă în noaptea asta bunica lui va avea liniştea dorită, nici un zgomot nu-i va tulbura somnul pînă când însăşi “Moartea” nu se va decide să i se arate. Noaptea se lăsă neagră, densă şi rece peste acest bătrânesc cartier. Înainte ca ceasul cu cuc să “cînte” miezul nopţii se porni din senin o ploaie torenţială bătând cu putere în geamuri. Pe o astfel de vreme, bunica dormea ca un bebeluş şi într-adevăr bunica dormea buştean, ţinând în mînă dreaptă un roman gros, slinos, incomplet pe care îl citea şi îl visa de ani de zile, de la capitoll III în care eroul principal cădea rănit pe front pănă la capitolul V în care ea îi olboja rănile sărutându-l pe frunte. Iar în vis bunica se identifica cu eroina principală care, deşi curtată de zeci şi zeci de tineri chipeşi, rămânea fidelă eroului principal. În acest moment al visului îşi făcu apariţia în cameră, Sugativă, travestit în “Moartea”. –Am venit să te iau! şi pocni cu coada măturii de trei ori în podea. Efectul scontat nu se produse, bătrâna se întoarse pe partea cealaltă sforăind. Sugativă, enervat peste măsură, şi iarăşi, lovind podeaua cu mătura. De astă dată auzi un zgomot ciudat venind dinspre un colţ al încăperii. Dintr-un fotoliu se ridică o femeie frumoasă, îmbrăcată într-o rochie albă, strălucitoare, care se apropie de el şi îi puse degetul arătător pe buze: -Taci, nu o trezi, vrei ca eu să dispar? –Nu, eu vreau ca ea să dispară! – şi arătă disperat spre bunica lui care dormea liniştită. –Va dispărea într-o clipită dacă eşti cuminte.
Frumoasa femeie începu să-l sărute şi spre uimirea lui Sugativă se dezbrăcă cu gesturi voluptoase. Sugativă tremura din toate încheieturile, un astfel de corp nu mai văzuse nici în cele mai ciudate reviste porno. Femeia avea în loc de sîni două vulve care rînjeau cîineşte şi scoteau limba la el, îl atrăgeau, dar îl şi scărbeau în acelaşi timp, iar cînd privi mai jos zări în locul sexului un ochi enorm care clipea provocator. Deschizătura din partea stîngă îi spuse: -N-ai vrea să ne iubim? Şi fără să aştepte răspunsul, deschizătura din partea dreaptă adăugă: -Fără prejudecăţi!
Sugativă era în acelaşi timp fascinat şi îngrozit de femeie. Nu ştia ce să facă, să fugă sau s-o cuprindă în braţe. Femeia sesiză neliniştea lui: -Poate vrei să bei ceva ca să prinzi curaj?/ -Da, bineînţeles./ -Femeia îi surîde angelic, pocni din degete şi apăru imediat plutind prin aer, o sticlă portocalie care se îndreptă spre gura lui Sugativă. –Nu te speria, bea, acest lichid e miraculos, vei prinde curaj şi îmi vei dori cu patimă trupul care se va modifica luînd forma dorinţelor tale. Sugativă bău cu nesaţ din acea sticlă portocalie, era atât de ameţit şi de fericit cum nu mai fusese niciodată. Teama îi dispăru, simţea o atracţie irezistibilă de a strânge în braţe această ciudată femeie, dar nu ştia cum să înceapă. Mărturisi acest lucru femeii: -Am văzut în viaţa mea sute de femei goale, la film, în reviste, pe plajă… dar nu m-am culcat niciodată cu o femeie, de fiecare dată îmi rezolvam singur această problemă./ -Te înţeleg, dragul meu, te voi învăţa eu această taină./-Cum? /-Mângâie-mi ochiul!
Sugativă îşi apropie tremurând mîna de ochiul care clipea provocator, începu să-l mîngîie, însă mîna i se afundă ca într-o scorbură umedă. Înnebunit de teamă, observă cât de rapid fermecătoarea femeie se transformă într-o babă zbârcită şi uscăţivă. Privindu-i faţa, descoperi că era însăşi bunica sa care îi surîse ştirb: -Acum eşti satisfăcut, porcule?
Sugativă se prăbuşi într-o clipă, zgomotul o trezi în sfârşit pe bătrână care urlă ca o apucată: -Hoţii!Hoţii!
Abia când se mai dezmetici îşi dădu seama că cel căzut pe podea nu era altul decât nepoţelul ei drag. Dar nu putu în nici un chip să-şi explice de ce era aşa de ciudat îmbrăcat şi de ce ţinea în mînă o mătură. Bunica încercă să-l zgălţîie, dar Sugativă nu reacţionă în nici un fel. Zăcea ca un obiect greoi şi rece. Bătrîna, plîngând în hohote, telefonă doctorului David Polster care locuia peste drum. Telefonul sună prelung. În sfârşit, doctorul răspunse buimac, nu înţelesese de fapt cine a murit, bunica sau nepotul, bombănind se îmbrăcă în grabă şi plecă. Cân privi faţa lui Sugativă, doctorul Polster îşi zise în barbă: -Pute a votcă proastă!
Bătrânei îi recomandă să ia un calmant şi să anunţe preotul. –Ce o să mă fac fără el, doctore? –ţipă bătrâna sfîşiată de durere. Doctorul ar fi vrut să spună că lumea n-o să se sfârşească dacă moare un alcoolic onanist, dar ca orice om civilizat se cenzură, mulţumindu-se să ridice din umeri: -Fiecare cu soarta sa! Dumnezeu să-l ierte!
